Proiectul construcției a fost întocmit de inginerul Socolescu, iar licitația pentru construirea palatului, în care intra și locuința prefectului (actualul sediu al Institutului Fordoc) a fost câștigata de antreprenorul italian Giussepe Ciconi, devenit călărășean prin căsătorie. Lucrările de construcție au fost supravegheate de arhitectul Al. Savulescu, călărășean și el. Putem spune deci ca, impunătoarea construcție este în integritatea ei concepție și construcție operă a călărășenilor. Prețul plătit pentru Palatul pe care-l vedem și astăzi, a fost de 488.825 lei, sumă în care întra și locuința prefectului.

Piatra fundamentală a impunătoarei construcții (să nu uităm că orașul avea la vremea respectiva cca 11.000 de locuitori), a fost pusa în ziua de 11 iunie 1895, în prezența lui M. Deşliu, secretar general al Ministerului de Interne. La festivitate au participat toate oficialitățile județului și orașului, precum și o mare mulțime de locuitori ai orașului și din localitățile învecinate.

Recepția lucrării s-a făcut în ziua de 21 ianuarie 1898, de o comisie formata din: C.M. Mironescu, inginer, inspector general în Consiliul Tehnic de pe lângă Ministerul Lucrărilor Publice; Atanase Stoianescu, prefectul județului; M. Gheţu, președintele Consiliului Județean și M. Wegener, inginerul județului.

Trebuie sa menționăm ca în anul 1897, din lipsa de bani, lucrările la

Palat au fost întrerupte, echipa de constructori, condusa de antreprenorul Giussepe Ciconi, construind Cazarma Pompierilor și Școala nr. 2 de fete (astăzi Școala Ţopescu). Cu banii luați de la primărie au fost continuate lucrările la Palatul Administrativ.

Clădirea, construita în stil neoclasic, cu fundații de beton, ziduri de cărămida presată cu grosimea de 42-50 cm, soclu placat cu piatra fasonata cu profilatură bogată, compus din subsol parțial, parter și etaj, pod înălțat, planșee și șarpantă de lemn și învelitoare de tablă galvanizată, avea la data recepției 58 de camere și o suprafață de 2517,63 m.p.