După ce oraşul Turnu Severin a fost reproclamat reşedinţă de judeţ, la 23 aprilie 1833, maiorul Ion Ciupagea s-a stabilit aici împreună cu soţia sa, jupâneasa Dumitrana. De numele lor se leagă şi temeluirea Bisericii “Maioreasa”. A fost ridicată la sfatul părintelui Mitrică din Cerneţi, pe atunci protoiereu. Deoarece avea o deosebită evlavie la Sfânta Fecioară, maiorul a hotărât ca biserica sa să fie sfinţită cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. A devenit astfel prima biserică şi singura din oraşul Turnu Severin care a fost închinată acestui mare praznic. Datorită tradiţiei populare, biserica este cunoscută şi cu numele de „Maioreasa”, de la funcţia pe care o avusese ctitorul ei.
Biserica a fost ridicată în perioada 1842-1846 din dorinţa şi cu cheltuiala maiorului Ciupagea şi a soţiei sale. La sfinţire a fost prezent mitropolitul Nifon al Ţării Româneşti, pe atunci şi locţiitor de episcop la Râmnicu Vâlcea. Primul preot slujitor al bisericii a fost protopopul Mitrică din Cerneţi, prieten şi sfetnic apropiat al familiei de ctitori. Arhitectura iniţială a Bisericii „Maioreasa” avea trei turle: una mare deasupra naosului şi două laterale mai mici la pronaos, catapeteasma era de zid şi era împrejmuită cu un gard solid de cărămidă. Toate aceste lucruri s-au schimbat cu timpul. Aşa se face că în perioada 1871-1872 s-a desfăcut tâmpla şi s-a dărâmat zidul care separa naosul de pronaos. Vechea catapeteasmă a fost înlocuită cu una din tei, cu icoane frumos pictate de meşteri pricepuţi.
Între anii 1881 şi 1884 s-a consolidat construcţia prin suprimarea celor trei turle, prin refacerea temeliei şi prin legarea cu cercuri de fier a întregii zidiri. În locul turlei centrale s-a făcut o boltă joasă, iar în locul celor două turle laterale s-a făcut o clopotniţă în stil gotic, susţinută pe patru coloane de zid masiv, în formă pătrată. În 1906, sub purtarea de grijă a preotului Iorgu Stănescu, s-a construit actualul pronaos pentru a servi serviciilor liturgice, capacitatea bisericii fiind neîncăpătoare pentru numărul mare de credincioşi care îi treceau pragul. Tot în această perioadă a fost construită şi casa parohială a bisericii. Pictura originală a fost executată în stil bizantin de vestitul zugrav Alexie din Câmpulung. În 1902, după ce sfântul lăcaş a fost restaurat radical, pictura de la „Maioreasca” a căpătat o altă formă. Noua frescă a fost executată de pictorul Gheorghe Ioanid, unul dintre ucenicii marelui maestru zugrav Gheorghe Tattarescu, cel care pictase în anul 1872 Biserica Grecescu din Turnu Severin. Scenele biblice şi sfinţii din pronaos îi aparţin preotului-pictor Constantin Petrescu din Craiova. Icoanele împărăteşti (Domnul Iisus Hristos şi Maica Domnului) din pronaos şi din naos sunt anterioare picturii existente.
Din încredinţarea mitropolitului Firmilian al Olteniei, pictura Bisericii „Maioreasa” a fost restaurată în anul 1957 de pictorul Iosif Keber din Târgu Jiu, cel care a zugrăvit şi icoanele de pe tâmpla Catedralei mitropolitane „Sfântul Dumitru” din Craiova.
În 1974 biserica a fost din nou restaurată, pictura fiind recondiţionată de zugravul Nicolae Glăvan din Novaci-Gorj. Ultima restaurare a picturii a avut loc în anul 1992 şi a fost făcută de familia de pictori severineni Florica şi Eugen Papici.
