În anul 1913, căpitanul T. Stănescu Constantin obține autorizația de a construi un imobil de colț pe străzile Marc Aureliu și Tomis (astăzi Sulmona), care din fericire a supraviețuit vremurilor.
Schițele și planurile au fost executate de arhitectul Adolf Linz, care a proiectat o casă cu demisol și parter cu aspect eclectic, pe o structură neoclasică. Fațada principală, spre Marc Aureliu, cu spatele spre mare are o ușă principală dreptunghiulară, cu feronerie structurată geometric și monogramă încadrată.
Deasupra se află o deschidere elipsoidală înscrisă într-un câmp dreptunghiular cu elemente decorative neoclasice: coronițe, crengi de laur și alte, două nivele de decorație depășesc împreună dimensiunile ușii, aproape excluzând-o din registrul expresiv și sunt alcătuite din elemente fitomorfe, cartuș monograma T. S. Cartușul este înscris într-o formă trapezoidală cu motive geometrice și florale și o fereastră semicirculară înaltă, sprijinită pe consolă. Această structură este flancată de pilaștri decorați care se continuă și la nivelul acoperișului, prin două mensole. Ferestrele dreptunghiulare, disimetrice, ca și clădirea, din cauza colțului care comprimă fațada sunt ingenios decorate cu elemente neoclasice.
Adolf Linz s-a născut la data de 3 august 1855, în oraşul Braşov, în familia de germani Iohana şi Adolf Linz. A urmat cursurile gimnaziale în urbea natală, iar în 1867 a frecventat cursurile Şcolii de Arte şi Meserii din Viena, oraş în care va mai reveni de două ori, pentru a-şi continua studiile în inginerie şi arhitectură.
Devenit angajat al firmei Förster Chevalier de Renke, este însărcinat cu supravegherea şantierului acesteia de la Palatul Regal din Bucureşti. După ce a obţinut diploma de inginer şi arhitect, Adolf Linz s-a angajat la Biroul austriac de construcţii din capitală.
În anul 1891 s-a stabilit la Constanţa devenind arhitect al armatei. Prin urmare, în această calitate a proiectat cazărmi, edificii pentru manutanţă şi clădirea Cercului Militar. În paralel, a lucrat şi pentru Primăria Constanţa, după cum ne relevă documentele din patrimoniul Serviciului Judeţean Constanţa al Arhivelor Naţionale. Astfel, pe ordinea de zi a şedinţei Comisiei Interimare a urbei tomitane din 18 octombrie 1891, la punctul 11, s-a aflat cererea lui Adolf Linz pentru alocarea unei diurne deoarece îndeplinea atribuţiile postului de inginer-arhitect, rămas vacant. În realitate, acesta a fost o vreme şi arhitect al Primăriei Constanţa, până în anul 1895, pentru ca mai apoi să-şi deschidă propriul atelier de proiectare.
Atât în perioada când a lucrat în administraţia locală, cât şi ulterior, acesta a elaborat cu profesionalism sau a avizat o serie planuri pentru edificii publice şi private, între care şi cele ale unor masoni precum Grigorie M. Grigoriu şi Gebrail Frenkian.
La data de 19 august 1927, Adolf Linz a trecut la cele veşnice, la Constanţa.
