Biserica parohială, cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae, este aşezată în partea de nord-est a satului Dor Mărunt, fiind cea mai veche dintre cele trei biserici din sat, cunoscută în rândul enoriaşilor cu numele de Biserica Veche.
S-a zidit de către locuitorii comunei în anul 1879, pe locul unei alte biserici din lemn, care, din cauze necunoscute, a ars. În jurul anilor 1911-1912 a fost reparată şi pictată.
În timp, în urma cutremurelor, biserica a mai suferit reparaţii atât la interior, cât şi la exterior. În anul 1956, s-au executat lucrări de consolidare la exterior, iar la interior s-a spălat pictura. În anul 1975, biserica a fost electrificată, iar în anul 1978 au fost efectuate reparaţii la interiorul bisericii. În anul 2007, biserica se afla într-o avansată stare de degradare, atât la interior, cât şi la exterior. Astfel, în primăvara acestui an au început reparaţii capitale la locaşul sfintei biserici; s-a consolidat temelia, s-au refăcut tencuielile interioare şi exterioare, acoperişul s-a refăcut în totalitate, tâmplăria – uşi, ferestre – a fost înlocuită şi s-a construit un pridvor mai mare. De asemenea, biserica a fost înfrumuseţată cu mobilier şi obiecte de cult noi.
Biserica este construită în plan treflat, are lungimea de 25 m, lăţimea de 7 m – 11 m în abside – şi înălţimea de 5 m – 10 m în turlă. Nu dispune de fundaţie de beton, ci doar la exteriorul pereţilor, de jur împrejurul sfântului locaș, s-a turnat o centură din beton şi s-a făcut hidroizolaţie la temelie. Zidurile sunt din cărămidă au grosimea de 60 cm şi sunt sprijinite la exterior cu 8 stâlpi din beton. Pridvorul este nou, construit din cărămidă, are tavanul drept şi este pregătit pentru pictură.
Pronaosul are formă dreptunghiulară, cu sistem de acoperire semicilindrică, fără cafas, iar la jumătatea lui se află doi stâlpi de susţinere. Naosul este prevăzut cu o turlă mică octogonală, cu patru ferestre mici în partea superioară. Absidele sunt acoperite cu semicalote adânci, cu câte o fereastră în fiecare. Altarul este semicircular, cu acoperire de semicalotă aplatizată, fără diaconicon, dar cu un mic proscomidiar. Este despărţit de naos printr-o catapeteasmă din lemn.
Prima pictură a bisericii a fost executată în anul 1912, pictorul nefiind cunoscut. La inspecţiile din anii 1972 şi 1974, protopopul de Călăraşi sublinia necesitatea refacerii picturii. În toamna anului 2008 s-a început şi pictarea din nou a bisericii, în tehnica frescă, stilul neo-bizantin. Catapeteasma este nouă, sculptată în lemn de stejar, cu icoane pictate în anul 2007.
În curtea bisericii sunt construite o clopotniţă nouă cu înălţimea de 10 m, în care este instalat un clopot nou, de 360 de kg, şi o casă praznicală.
Parohia are grup de cateheză în cadrul programului „Hristos împărtășit copiilor” și „Alege Şcoala”. Are bibliotecă parohială funcțională. Organizează anual pelerinaje la mănăstirile din țară.