Tomis, Constanța de astăzi, a fost întemeiat cu peste 2500 de ani în urmă de navigatorii și negustorii greci veniți din orașul Milet (Asia Mică), atrași de adăpostul oferit de golful și peninsula formate pe țărmul Mării Negre, precum și de schimbul foarte bun de produse făcut cu căpeteniile populației locale, geții.
Perioada de mare înflorire a Tomisului se situează pe la mijlocul secolului I e.n., când, o dată cu instaurarea stăpânirii romane asupra ținutului dintre Istros (Dunăre) și Pontul Euxin (Marea Neagră), devenit provincie romană, cetatea ajunge la rangul de capitală.
În acest timp au fost înălțate temple și edificii mărețe, piețe publice și terme (băi), ateliere de prelucrat marmura, s-au construit străzi și cartiere noi.
Începând cu secolul al III-lea, cetatea este tot mai des tulburată de invaziile carpo-geților, ajungând să fie pustiită. Însă, până la venirea împăratului Iustinian (527-565) s-a refăcut zidul de incintă (vizibil și astăzi în Parcul Arheologic). Cetatea este pustiită de avari în anul 601. Câteva veacuri mai târziu, pe ruinele Tomisului se infiripa o mică așezare de pescari, din care, treptat, în secolele următoare, s-a dezvoltat Constanța.
Rămășițele vechii civilizații se întâlnesc în orașul de azi la tot pasul. Mai pot fi văzute în Constanța de azi resturile zidului roman care închidea la nord – vest cetatea Tomisului și ruinele porților de vest și nord, prin care se făcea ieșirea din cetate. În urma săpăturilor executate între 1958-1960, s-a constatat că zidul a fost refăcut în secolul VI exact pe traseul pe care l-a avut inițial la sf. sec. III. Diferența între zidul inițial și cel secundar care marchează faza de reconstruire se distinge clar la poarta de N, curtinele din dreapta și stânga porții. Zidul de incintă, ale cărui ruine le cunoaștem, astăzi, s-a construit probabil sub domniile împăratului Tacit sau Diocletian. După distrugerile suferite în veacurile următoare a fost refăcut în timpul împăratului Iustinian, așa cum a dovedit Vasile Pârvan în urma săpăturilor arheologice executate în 1914. A fost definitiv distrus către sf. sec. VI în urma migrației slavo–avare. Zidul este, în ordine cronologică, cel mai recent. Zidul de epocă greacă și poate un altul de epocă romană timpurie nu se cunoaște, dar existența lor este bănuită.
Alte numeroase vestigii ale cetății Tomis se găsesc în muzeul orașului, printre ele figurând piese deosebite, precum statuia de marmură a zeiței Fortuna, protectoarea cetății Tomis, împreună cu Pontos, zeul Mării Negre, statuia, tot de marmură, a șarpelui Glycon (o divinitate asiatică) etc.
La Cetatea Tomis și-a petrecut ultimii ani ai vieții marele poet latin Ovidiu, ce a consemnat în operele sale („Tristele” și „Ponticele”) prețioase informații despre viața și obiceiurile geților băștinași.
