Clădirea a fost construită, conform tradiţiei de către Ghiţă Cuţui, căpitan de panduri şi de fiul său Constantin, în jurul anului 1815.
Locul pe care a fost ridicată cula are legătură cu o poveste tragică din viața căpitanului. Soția sa a fost răpită de turcii din Ada-Kaleh. Pentru răscumpărare, pandurul a vândut o parte din pământ, clădind mai apoi cula. Constantin Cuţui a ctitorit în anul 1836 biserica ,,Sfinţii Împăraţi” aflată în apropiere, pictura fiind terminată în anul 1840 pe cheltuiala fiului sau, Mihalache. Casa-culă a fost devastată de către trupele de ocupaţie germane, în anul 1916, iar după 1930 Constantin I. Cuţui şi Ioana Cuţui au încercat o restaurare a clădirii, fără succes. După anul 1954 cula Cuţui a rămas în ruină până în anul 1963, când arhitectul Iancu Atanasescu întocmeşte proiectul de restaurare, iar din anul 1965 proiectul este preluat de către arhitectul Rodica Manciulescu care continuă lucrările până la finalizarea lor, în 1968.Până în anul 1990 aici a funcţionat un muzeu etnografic.
Construcţia din cărămidă are formă dreptunghiulară cu două niveluri. Beciul, aflat la parter, are ziduri foarte groase care susţin o boltă cilindrică sprijinită pe cinci arce dublouri. La nivelul superior se ajunge pe o scară de stejar, zidurile casei scării fiind străpunse de metereze, prin care se apăra accesul în culă. Etajul, unde se află şi cerdacul, are mai multe încăperi a căror repartiţie a suferit, în timp, câteva schimbări. Tavanele sunt din grinzi tencuite, iar pardoseala din scânduri late de stejar. Pridvorul prezintă arcade trilobate, şase pe latura principală şi una la capul liber dinspre nord-vest. În exteriorul clădirii, faţadele sunt decorate cu mici panouri dispuse neregulat faţă de arcade şi panouri mari pe restul suprafeţelor de la etaj.
Culele sunt case fortificate ale căror denumire provine din cuvântul turcesc “zkule” care înseamnă turn. Ele au fost construite de boieri și boiernași pe moșiile lor din Oltenia pentru a se apăra de invaziile cetelor de turci (adalii, cirjalii, pazvangii) proveniți din raialele de la Dunăre. Răspândirea lor a fost largă pe întreg teritoriul Olteniei și în vestul Munteniei.
În apropierea culei se află biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena cunoscută și ca biserica Cuțuilor care a fost ctitorita în anul 1836 de către Constantin Cuţui, fiul căpitanului de panduri Ghiţă Cuţui. Ctitorul, murind între timp, biserica a fost zugrăvită pe cheltuiala fiului său Mihalache în anul 1840. Ulterior biserica a suferit unele mici transformări, pardosindu-se în întregime cu ciment şi facându-se o uşă nouă. Biserica din căramidă are formă de navă cu pridvor, pronaos, naos şi altar cu doua turle.
