Amplasamentul actual aflat într-o clădire monumentală, a fost atribuit Judecătoriei Craiova în anii de după 1960, instanţele judecătoreşti din Oltenia având în perioada interbelică, şi imediat după, sediul în clădirea actualei Universităţi.

Clădirea construită în anul 1890 de arhitectul Ion Socolescu în stilul neoclasicismului , atribuită Palatului de Justiţie era propice judecării pricinilor din toate judeţele Olteniei.

Faptul că justiţia era o adevărată putere este reliefat la jumătatea secolului al XIX-lea, de  sigiliile judecătoreşti, pe al căror câmp era gravat un scut oval cuprinzând stema districtului (acvila cruciată) însoţită de o balanţă, simbolul justiţiei.

Anii 1990-2004 aduc modificări importante în structura organizatorică a instanţei, astfel încât, din 13 complete colegiale care funcţionau în anii 1990-1993 cu un număr de 26 judecători, se ajunge ca în anul 2012, numărul completelor de judecată să fie de 46 judecători.

După criteriul volumului de activitate, este prima judecătorie din judeţ şi chiar din raza Curţii de Apel Craiova.

Având in vedere cerinţele funcţionale, Judecătoria Craiova a fost supusă unei operaţiuni de renovare completă  în anul 1998.

La nivelul Judecătoriei Craiova funcţionează o singură arhivă curentă, care deserveşte atât secţia penală, cât şi secţia civilă, având o încăpere destinată exclusiv studiului dosarelor de către avocaţi, justiţiabili, experţi, precum şicompartimentul registratură  comun celor două secţii.

De asemenea, începând cu anul 2006, la nivelul Judecătoriei a fost realizată reţeaua informatică si s-a implementat aplicaţia ECRIS pentru inregistrarea electronica a dosarelor si repartizarea aleatorie  În cadrul instanţei funcţionează un număr de 46 de complete de judecată, desfăşurându-şi activitatea în 6 săli de judecată,  cu o medie de 10 şedinţe pe zi.

Ion N. Socolescu (n. 17 ianuarie 1856 Ploiești – d. 1924) a fost un arhitect român. A făcut liceul la Ploiești, apoi ingineria la Școala de Drumuri și Poduri din București, după care a studiat arhitectura la „Școala de Arte frumoase” de la Paris. A mai studiat și la Roma. A pus bazele societății arhitecților români și a fost președintele ei. În 1890 a înființat revista „Analele arhitecturii”. În 1892, împreună cu S. Sterian și pe propria cheltuială, prima școală de arhitectură românească.

Socolescu este unul dintre cei mai buni reprezentanți ai școlii românești de arhitectură modernă. Folosind repertoriul de forme al academismului francez, stilul său se caracterizează prin claritate și monumentalitate.