Mănăstirea Topolnița este o veche mănăstire ortodoxă din Episcopia Severinului și a Strehaiei. Biserica veche a mănăstirii este închinată Sfântului Ioan Botezătorul, hram prăznuit în ziua de 29 august, când Biserica face pomenire de Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul. Potrivit tradiției locale, Sfântul Nicodim de la Tismana, plecând de la Mănăstirea Vodiță, spre a căuta un loc pentru ridicarea unei mănăstiri închinate Maicii Domnului, s-a oprit pe valea râului Topolnița, unde s-a apucat de lucru.
Biserica veche a Mănăstirii Topolnița a fost ctitorită de boierii Craiovești, în secolul al XVI-lea, pe vatra unei biserici mai vechi, zidită de Sfântul Nicodim, ctitorul mănăstirilor Tismana și Vodița.
Se crede că Mănăstirea Topolnița a fost ctitorită imediat după Mănăstirea Vodița, înaintea Mănăstirii Tismana, pe care o termină în anul 1378. Construcția actualei biserici datează din anul 1646, când voievodul Matei Basarab, descendent al Craioveștilor, a donat ctitoria, aflată într-o stare precară, căpitanului de dorobanți Lupu Buliga, pentru merite deosebite, în data de 12 februarie 1646.
Noul ctitor va schimba hramul mănăstirii, cel vechi fiind Sfântul Arhanghel Mihail, pus de Sfântul Nicodim în amintirea Mănăstirii Hilandar, din Sfântul Munte Athos, iar cel nou ales fiind Sfântul Ioan Botezătorul.
După anul 1864, în urma secularizării averilor mănăstirești, Schitul Topolnița a fost părăsit, iar chiliile construite în anul 1640 au fost distruse.
În anul 1912, Comisia Monumentelor Istorice face reparații parțiale și reconstruiește trei chilii, iar în anul 1930, Episcopia Râmnicului și Noului Severin reînființează viața monahală în vechiul schit. În anul 1943, la conducerea schitului, a fost numit stareț părintele Grațian, care, în anul 1948, a sculptat singur tot mobilierul din biserică.
Între zidurile Schitului Topolnița, Ghiță Cuțui Olteanul și Simion Mehedințeanu, căpitan din oastea de panduri ai lui Tudor Vladimirescu, și-au asigurat un loc de refugiu și de rezistență. Faptul acesta este consemnat pe o placă memorială, aflată la intrarea în mănăstire, pe zidul clopotniței. Încă și astăzi, mănăstirea se prezintă cu un turn de strajă și ziduri înconjurătoare.
Ansamblul monahal de la Topolnița cupride biserica cea veche, închinată Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul, turnul clopotniță, stăreția, chiliile și biserica din lemn, închinată Sfinților Împărați Constantin și Elena.
Biserica veche este construită în stil bizantin, în formă de cruce greacă, zidită din piatră și cărămidă. Intrarea în biserica se face printr-o ușă dublă, fixată într-un portal de piatră având dăltuită, în partea superioară, o pisanie. Biserica, zidită în anul 1646, a fost pictată în anul 1673, în fresca bizantină, de zugravii Grigore „Grecul” și Dima „Romanul”. Remarcabilă este fresca „Judecata de Apoi”, zugravită pe fațada exterioară a peretelui vestic.
În exteriorul bisericii vechi, în curte, se află un grup de clădiri ce aparțin vechiului schit și reprezintă câteva chilii, o bucătărie și stăreția. Tot ansamblul este înconjurat cu ziduri groase, din piatră. Biserica din lemn a fost construită inițial în satul Spineni, comuna Bălești, județul Gorj, în anul 1832, iar mai apoi a fost strămutată și asamblata, după 160 de ani, între anii 1992-1993, lângă Mănăstirea Topolnița. Odată cu strămutarea acesteia, biserica de lemn a fost închinată Sfinților Împărați Constantin și Elena.
