La 15 august 1922 se inaugurează în Strehaia Monumentul Eroilor români închinat comemorării eroilor implicați în evenimentele Primului Război Mondial.
Primul Război Mondial a însemnat pentru România realizarea idealului naţional, întregirea neamului. Acest deziderat s-a realizat pe câmpul de luptă, când armata română a dat dovadă de un înalt patriotism. Participarea României la Primul Război Mondial cuprinde totalitatea măsurilor și acțiunilor de ordin politic, diplomatic și militar desfășurate de statul român, singur sau împreună cu aliații, între 28 iulie 1914 și 11 noiembrie 1918, în vederea atingerii scopului politic principal al participării la război – realizarea statului național unitar român.
Din punct de vedere al statutului de beligeranță, România a fost pe rând: țară neutră în perioada 28 iulie 1914 – 27 august 1916, țară beligerantă de partea Antantei în perioada 27 august 1916 – 27 noiembrie 1917, în stare de armistițiu în perioada 27 noiembrie 1917 – 7 mai 1918, țară necombatantă în perioada 7 mai1918 – 9 noiembrie 1918, țară beligerantă de partea Antantei în perioada 9 noiembrie 1918 – 11 noiembrie 1918.
În anul 1916, înainte ca România să intre în Primul Război Mondial de partea Aliaţilor, generalul Ion Drăgălina a fost numit comandant al Diviziei I de Infanterie, aflată la Turnu Severin. Trupele diviziei acopereau o distanţă mare din frontiera de vest a României, de la izvoarele Argeşului până la Calafat. Divizia sa a luptat cu curaj, în august 1916, la Orşova şi pe valea râului Cerna. După ce a atacat în dimineaţa zilei de 15 august 1916 la Porţile de Fier, trupele române aflate sub comanda generalului Drăgălina au reuşit, la 19 august, să ocupe culmile muntoase Alion, Ozoina şi Dranic, eliberând în zilele următoare oraşul Orşova. Ofensiva germano-austro-ungară a fost stopată până la începutul lunii octombrie, Divizia I reuşind să-şi menţină poziţiile.
În cadrul planului ofensiv al Marelui Cartier General, Divizia I, aflată sub comanda generalului Ion Drăgălina şi care îşi avea comandamentul la Turnu Severin, urma să execute o operaţiune locală în valea Dunării şi Cernei cu misiunea de a pune stăpânire pe Orşova, pe defileele Cernei la nord de Mehadia şi pe înălţimile ce domină Valea Cernei spre vest, se arată în volumul de documente-anexe “România în primul război mondial 1916-1919” – Bucureşti (1934).
Faţă de această situaţie comandantul diviziei hotărăşte să atace poziţia inamică apărată de Brigada 145 mixtă, de la vârful Cocoşului până la Dunăre pentru a ocupa Valea Cernei.
Evenimentele se precipită, prilej cu care generalul Drăgălina este numit în funcţia de Comandant al Armatei I-a şi numai după câteva zile va cădea eroic pe câmpul de luptă fără să mai poată participa la măreţul eveniment pentru care a militat atât de mult.
