Monumentul lui Hristo Botev este primul monument sculptural-arhitectural din Principatul Bulgariei. Inițiativa pentru construcția acestuia a fost a primarului Vrața, Zeno Leonkev și a președintelui Comitetului Permanent, Gyosho Antonov. Fondurile au fost colectate în principal, de la donatori, cu toate că inițiativa a fost susținută de Stefan Stambolov – un fost prieten apropiat si asociat al lui Hristo Botev care la sfârșitul deceniului a fost prim-ministru.
Monumentul a fost inaugurat de prințul Ferdinand pe 27.V.1890, iar printre invitați au participat Prim-ministrul Stefan Stambolov, mama lui Botev, soția lui, Veneta și fiica lui, Ivanka.
Autor al sculpturii este Gustav Eberlayn. La modelarea capului lui Botev a primit un oarecare ajutor din partea tinerilor artiști. Monumentul îl descrie pe Botev în mărime naturală. În mâna dreaptă ține ridicat sabia. Frunzele împrăștiate la picioarele sale accentuează decizia de a trece de la vorbe la fapte. Pe soclul monumentului sunt inscriptionate numele celor 190 de rebeli și luptători și atașați sculpturi sunt David Todorov, Mito Tsvetkov și popa Costa Bouyuklyiski, iar placa este impresionanta cu capetele a patru lei și text, din gura cărora curge apa limpede. Plăcile de metal de pe monument au fost scrise în Viena.
Imaginea lui Botev este semnificativ diferită față de cele pe care le știm. Ultima fotografie folosită de Botev a fost făcută la București, înainte de plecarea trupei spre Bulgaria, unde a fost cu frații lui Stefan și Kiril Boyan.
El a spus că în ultimele fotografii Botev este destul de slab la fata cu parul taiat și cu mustața caracteristică, dar cu o barbă mică și nici urmă de perciunii relativi groși.
Această imagine nu este singura în care Hristo Botev este descris ca ar fi murit. La doar câteva luni după moartea sa, la sfârșitul anului 1876, prima sa imagine artistica apare in „Anul calendaristic 1877”. Acestea sunt ultimele mesaje ale lui Zahari Stoyanov la publicarea cărții „Hristo Botev. Experiență și Biografie” și schița portret cu creta de Anton Mitov, publicată în 1891 în revista „Lumina”.
Odată cu inaugurarea monumentului, este spusă si o poveste interesanta despre Botev de către rebel compatriotul sau, Kaloferetsa Penko Minchev. După înfrângere, el a fost capturat în apropiere de Vrața. El a fost dus la Ruse, unde a fost condamnat la moarte la insistența lui Midhat Pașa. Mai târziu a fost dus la Constantinopol, unde sultanul personal a vrut să vadă ce oameni sunt în „Comitet”. Pedeapsa cu moartea a fost comutată la închisoare pe viață în temnițele Diyarbakir. Este condamnat, de asemenea, și fratele căpeteniei de numai șaptesprezece ani, Chiril Botev. Rebelul Gyúró Nachev și Penko scapă, prefăcându-se cerșetori și se salvează la consulatul rus, iar contele Ignatiev le-a dat haine și bani și i-a trimis în Bulgaria.
După eliberare, Penko Minchev întors în orașul său natal ars de turci și, ca majoritatea dintre camarazii săi a trait în sărăcie extremă. În 1890 la deschiderea monumentului lui Hristo Botev Vratsa, a fost invitată o delegație din Kalofer, și el ar fi trebuit să fie inclus în deplasare. Primarul și școala, cu toate acestea, nu i-au spus lui Penko nimic. A doua zi, el a mers la câmp. Un țăran a trecut și a râs de el că nu este un rebel, pentru că nu au fost invitat la dezvelirea monumentului. Numai atunci, Penko Minchev a înțeles de ce l-au pus nobilii sub semnul întrebării.
Cu o geantă pe umăr, el a mers pe jos prin defileuri muntoase, parcurcând distanța mare de la Kalofer la Vrața, pentru a se închina la monumentul capetenii.
Monumentul a fost demontat în 1955 și la începutul anilor ’90 a fost plasat în grădina „rusească”. Pe 2 iunie, anul 1964 se dezvăluie monumentul actual din piața „Hristo Botev”.
