Este o clădire cu totul deosebită de la începutul secolului XX, fiind denumită astfel după proprietarul său de atunci, Sava Somanescu.
În anul 1909, pe data de 15 aprilie boierul Sava Şomănescu primeşte de la primăria Constanţa autorizaţia pentru a-şi ridica o vilă pe bulevardul Elisabeta la actualul număr 17.
Şomănescu fusese în anul 1906 preşedinte al Societăţii Agrare Române. De asemenea el a donat un teren de de hectare în zona romanaţiului pentru construirea unei şcoli agrare.
Fiind nevoită să respecte în mod obligatoriu aliniamentul stradal, casa a fost construită în stil eclectic, precum marea majoritate a clădirilor construite în acea perioadă de timp şi îmbină armonios elemente rococo cu cele Art Nouveau.
Considerat adesea ca o perioadă relativ târzie din evoluția barocului, fiind caracterizat mai ales de bogăția și varietatea detaliilor și a ornamentelor, respectiv de exagerarea caracteristicilor barocului până la opulență, rococo este privit astăzi ca o perioadă relativ distinctă în evoluția artei occidentale. Spre sfârșitul perioadei sale de existență, a devenit relativ sincron și de multe ori s-a apropiat sensibil de neoclasicism.
Aidoma arhitecturii, interioarele rococo ridică ornamentarea bogată, în toate aspectele sale, la rang de postulat. Astfel, interioarele rococo prezintă similar fațadelor clădirilor timpului, pereți pictați și ornamentați (uneori chiar tavanele fiind decorate similar pereților), mobilier impozant, masiv și elaborat ornamentat, sculpturi de dimensiuni mici și medii, oglinzide diferite dimensiuni, tapiserii în ton cu arhitectura, multiple reliefuri aplicate și, evident, picturi în ulei de diferite dimensiuni.
Art Nouveau (termen provenit din limba franceză însemnând Artă nouă) este un stil artistic manifestat plenar în artele vizuale, designul șiarchitectura de la începutul secolului 20, relativ sincron în majoritatea culturilor și țărilor europene, dar și în America de Nord, unde a fost adoptat cu precădere în Statele Unite ale Americii și Canada.
Art Nouveau poate fi, de asemenea, văzută ca un fel de mișcare artistică de tranziție, formând un preludiu a ceea ce urma să devină modernismul secolului 20.
Forma sa este una disimetrică, fiind alcătuită din trei corpuri în rezalit (porţiune de zid ieşită din linia faţadei pentru a prezenta o anumită structură a planului clădirii). Nicio fereastră nu se repetă în formă, fiecare având forma sa specifică. La intrarea laterală se remarcă o bogată decoraţie rococo, stil care se regăseşte şi la lucarne, reliefate prin anumite motive decorative specifice.
