Pentru construirea unui nou lăcaş de cult, Primăria Oltenița a donat un teren cu suprafaţa de 3000 mp. Protopopiatului judeţului Ilfov, Circa nr. 2 Budeşti, unde îşi avea atunci reşedinţa protopopiatul. Împreună cu primăria s-a convocat în ziua de 25 iulie 1937 adunarea generală parohială a Parohiei comunei urbane Olteniţa, în sala Teatrului Comunal, unde s-a pus în discuţie construirea unei noi biserici ce urma să fie ridicată pe terenul donat de Primărie. Planul de construcţie al noului edificiu de cult a fost întocmit de arhitecta Henrieta Delavrancea-Gibory. Pentru strângerea fondurilor s-a făcut o listă de subscripţie publică. Locul ales pentru construirea acestui lăcaş de cult a fost lângă cimitirul eroilor căzuți pe aceste locuri în Primul Război Mondial, străjuit de monumentul ridicat în memoria eroilor care s-au jertfit pentru întregirea neamului românesc, şi Mormântul Eroului Necunoscut. În actul de fondare se arată că edificiul „va purta numele de „Biserica Eroilor“, deoarece trebuia să se ridice o asemenea biserică pe locurile unde s-au dat foarte multe lupte pentru apărarea ţării şi întregirea neamului şi unde odihnesc eroii“.
Între timp, trecerea anilor şi-au lăsat amprenta asupra sfintei biserici şi edificiul s-a deteriorat, iar în urma cutremurului din 4 martie 1977 turla mare a bisericii a fost grav afectată. Ca urmare, în anii 1977 – 1978 turla cea mare a bisericii a fost consolidată, acoperişul a fost rectificat, şi s-a revenit asupra picturii iniţiale realizată de pictorul C. Călinescu. Mai aproape de zilele noastre, între anii 2005- 2006, s-au impus noi lucrări de renovare la sfântul lăcaş.
Această biserică are forma de navă, construită din cărămidă, posedă trei turle zidite şi învelite cu tablă galvanizată, două ridicate pe pronaos de formă octogonală, cealaltă ridicată deasupra naosului, are 12 laturi şi pe fiecare latură câte o fereastră. Sfântul Lăcaş are lungimea de 23 m, lăţimea de 8 m şi înălţimea de 18 m. Turla mare se sprijină pe 4 arce de cerc ce formează 4 pandantivi de dimensiuni medii. Altarul este semicircular, acoperit de o semicalotă sferică şi se desparte de naos printr-o catapeteasmă sculptată în lemn şi îmbrăcată în foiţă de aur. Naosul vine în prelungirea pronaosului, iar, de-o parte şi de cealaltă a naosului, întâlnim două mici adâncituri, ce dau senzaţia de existenţă a două abside.
Atât în naos, cât şi în pronaos se află două policandre noi lucrate în bronz. În pronaos sunt doi stâlpi ce formează trei arcade şi care se prelungesc printr-un zid până în bolta de formă semicilindrică, în spatele căruia se găseşte cafasul, care are balustrada zidită şi pictată cu medalioane de sfinţi. Pridvorul, foarte încăpător, are formă pătrată, iar deasupra lui întâlnim o calotă sferică pe care este pictat, pe un medalion mare, Sfântul Ioan Botezătorul, prelungindu-se în jos cu scene biblice.
Biserica a fost pictată de pictorul C. Călinescu în anul 1939. Pictura în ulei, în stilul neorealist românesc, a mai fost restaurată în anul 1977 de către pictorul N. Samoilă şi în anul 2006 de către pictorul Nichita Ioan.
