Petrache Lupu este legat întru toate de Maglavit. Cine a auzit de Maglavit a auzit cu siguranță și de Petrache Lupu, iar acela care a auzit de Petrache Lupu a auzit cu siguranță și de Maglavit. Povestea de la Maglavit o cred mulți. Foarte pe scurt, aceasta este următoarea: era zi de vineri, 31 mai 1935, când Petre Lupu (17 ani) era pe câmp, cu oile.
Acesta avea anumite deficiențe încă din naștere, mai ales în ceea ce privește vorbitul. Acesta L-ar fi văzut pe Dumnezeu, ca un „moș”, lângă o salcie. I-a spus ciobanului că oamenii trebuie să se pocăiască, și ca el trebuie să transmită mesajul preotului din sat. Viziunea s-a repetat timp de trei ori, în trei vineri consecutive. Din acel moment, viața ciobanului și a comunei avea să fie alta. Mii de oameni au venit în pelerinaj la Maglavit. Ologii aruncau cârjele, orbii își recăpătau vederea, oamenii muți începeau să vorbească, etc.
Decenii în sir apoi, numele lui Petrache Lupu, respectiv acela al comunei doljene Maglavit, au fost sinonime cu „minunea divină” şi cu vindecările miraculoase săvârşite aici. Dar şi cu afluenţa puhoaielor de pelerini. În vara anului 1935, într-o singură zi, zece trenuri suplimentare supraîncărcate au pornit din Craiova pentru a transporta pelerini la Maglavitul situat la 15 kilometri de Calafat.
După intrarea României în război cu ruşii, alături de aliaţii nemţi, Petrache Lupu a fost dus cu avionul până la cotul Donului, ca să sfinţească trupele, din ordinul personal al mareşalului Ion Antonescu. Se spune că prezicătorul ar fi spus oştirii că războiul va fi pierdut de români. După venirea comuniştilor la putere, Petrache Lupu a fost marginalizat, iar oamenii l-au mai vizitat, de frică, doar pe ascuns. În noaptea de 1 august 1952, o maşină a intrat în localitatea în care sfântul îşi ducea zilele. Acesta îi aştepta în curte, primenit şi îmbrăcat în haine curate. L-au suit în maşină, dar motorul maşinii n-a vrut să pornească, decât după ce Petrache s-a rugat în acest sens. Întors acasă în luna octombrie, securiştii l-au mai ridicat în câteva rânduri, fără să-i poată găsi vreo vinovăţie pentru a-l trimite la canal. Petrache Lupu a fost căsătorit cu Veta, care a murit în 1966. S-a recăsătorit, trăind până în anul 1998, într-o casă cu nimic mai deosebită decât celelalte din sat. Interesant este că ciobanul devenit sfânt n-a luat niciodată bani din donaţiile făcute de cei care-l vizitau la Maglavit. Neurologul Gheorghe Marinescu şi profesorul Constantin Parhon, care l-au consultat pe cioban, au pus verdictul că acesta era perfect sănătos.
Petrache Lupu a trăit între 14 octombrie 1907 și 14 decembrie 1994. Petrache Lupu a trăit aproape 90 de ani. Se spune că pe vremea comuniștilor ar fi fost săltat de multe ori. Fostul cioban a fost privit de oameni ca un trimis al Domnului. Deși Biserica Ortodoxa a rămas circumspectă cu privire la povestea lui Petrache, Sătenii au reușit să construiască o mănăstire pe locul unde Petrache ar fi avut viziunile.
