Podul metalic peste râul Vedea a fost inaugurat în anul 1905, fiind primul pod de acest gen construit în zonă. Structura are o lungime de peste 90 de metri, fiind construit din beton, în componența sa de rezistență intrând și metalul.
Podul este frecvent reprezentat pe vederi poștale, ca fiind un element turistic extrem de important pentru regiune.
Vedea este un râu în partea de sud a României, care izvorăște din Platoul Cotmeana și se varsă în Dunăre, având o lungime de 244 km. Principalii săi afluenți sunt: Cotmeana si Teleorman Curge în județele Olt și Teleorman, iar orașele Alexandria și Roșiorii de Vede se găsesc pe malurile râului.
Numele râului este de origine dacică, provenind din cuvântul indo-european wed (apă).
Deși tânăr din punct de vedere istoric, cercetările arheologice efectuate în zona în care este situat orașul au scos la iveală urme de viață datând din paleolitic, neolitic, epoca metalelor, evul mediu. În apropierea actualului oraș, în punctul numit „La Vii” (la 2 km spre nord) au fost descoperite urmele unei așezări geto-dace datând din sec. V-IV î.Hr., în care s-au găsit vase de ceramică (străchini, cupe cu două toarte etc.) lucrate cu mâna sau la roată, piese din bronz (3 fibule) ș.a. În punctul numit „La Hectare” (2 km SE de oraș) s-au identificat urmele unei așezări datând din sec. IV d.Hr. formată din bordeie rectangulare (2,80 x 4,50 m), în care s-au găsit vase de ceramică din pastă cenușie sau cărămizie, lucrate la roată cu linii de decor incizate. Pe malul stâng al râului Vedea a fost descoperită o așezare veche românească datând din sec. VIII-XI. Deci, viața a început pe acest teritoriu din zorii istoriei și s-a perpetuat, dezvoltat și perfecționat neîncetat în decursul veacurilor. Ideea întemeierii orașului Alexandria își are originea în hotărârea unor grupuri de locuitori din Zimnicea și Mavrodin de a înființa un oraș liber de orice ingerință străină.
Întemeiat în 1834, după planurile urbanistice elaborate de inginerul austriac Otto von Moritz (cel ce lucrase planurile orașelor Brăila și Giurgiu și avea să execute, mai târziu, planul viitorului oraș Turnu Severin), orașul și-a luat numele domnitorului de atunci al Țării Românești, Alexandru Dimitrie Ghica (1834 – 1842) ale cărui oseminte se găsesc depuse astăzi într-un monumental sarcofag din incinta Catedralei Episcopale „Sfântul Alexandru” din municipiu.
În 1837 așezarea a fost distrusă în mare parte de un incendiu violent. Refăcută ulterior, așezarea a fost declarată oraș în 1840 printr-un hrisov domnesc care se păstrează la Muzeul de istorie al orașului. Hărnicia întemeietorilor, agricultori, meșteșugari și negustori, condițiile geografice și mai ales „Ekstruktia” – acea interesantă constituție pe care și-au alcătuit-o și după care s-au condus timp de 30 de ani: – „o pildă de gândire profund omenească, un exemplu de conducere democratică, prin reprezentanți aleși ai locuitorilor și un omagiu adus principiului de libertate și pașnică conlocuire a cetățenilor”-, toate au făcut ca Alexandria să evolueze destul de energic ca așezare.
După reînființarea județului Teleorman, în anul 1968, devenind reședința acestuia, Alexandria beneficiază de importante investiții. Pe 27 iulie 1979 orașul Alexandria este declarat municipiu, în pofida faptului că orașul tocmai suferise mari pagube materiale de pe urma cutremurului din 4 martie 1977.
