Biserica Sfântul Dumitru, cunoscută și sub denumirea de Mănăstirea Coșoteni, este biserica centrală din fosta Mănăstire Tigania – Drăgănești. În jurul acestei bisericuțe a fost adunată o obște monahală, tot aici funcționând și primele școli din județul Teleorman.
Întemeiată în anul 1647, biserica din Coșoteni apare în bibliografia istoricului Stoicescu sub numele de “Manastirea Draganesti – Sfantul Dumitru”. Biserica este refăcută de Matei Basarab, împreună cu Dinicu Buicescu spătarul și Drăgușin Deleanu paharnicul, în anul 1647, ea fiind refăcută în anul 1708.
În biserica din Coșoteni se întâlnește vechiul stil românesc, de la începutul secolului al XVII-lea, cu pronaos, naos cu abside laterale și Altar, separat de naos cu o tâmplă de zid. Biserica a fost mărită cu un exonartex, dispărut între timp, și probabil a fost o biserică importantă în această zonă ținând seama de rangul ctitorilor.
O serie de reparații au fost făcute în anul 1936, când tencuiala care acoperea întreaga biserică a fost decapată și turla a fost refăcută, centurile de lemn care se mai păstrează încă fiind de factură recentă.
Cutremurul din anul 1940 a provocate mari daune monumentului, iar cel din anul 1977 l-a adus în stadiul de colaps, o perioadă fiind interzisă săvârșirea aici a oricărei slujbe.
Lucrările de consolidare-restaurare au fost demarate în anul 1997, ele fiind finalizate în data de 20 decembrie 2006. În anul 2004, au avut loc intervenții de urgență pentru salvarea picturii murale în tehnica frescă. Astăzi, în biserică se țin unele slujbe pentru credincioșii din localitate. În jurul bisericii se găsesc nenumărate morminte, semn ca ea a fost folosită o perioadă ca cimitir.
Satul Coșoteni, din apropierea mănăstirii, este locul de naștere al vestitului cărturar Radu Grămăticul, cel care va traduce un Tetraevangheliar, în 1574, păstrat astăzi la British Library. Într-o notiță în limba slavonă de la sfârșitul Tetraevangheliarului, traducătorul consemnează satul natal ca aparținând mănăstirii de lângă Roșiorii de Vede. Numele unor sate mănăstirești au fost redate în limba română, mai târziu, prin Mănicești, Măniceni ( Argeș – aparținând mănăstirii Tutana), Măneciu ( două sate aparținând de mănăstiria Cheia).
