Unul dintre cele mai vechi monumente de arhitectură din Caracal este Biserica Toţi Sfinţii. De dimensiuni modeste, dar prezentând interesante elemente arhitectonice, biserica atrage atenţia şi trezeşte curiozitatea tuturor vizitatorilor.
În pisania scrisă cu frumoase litere chirilice deasupra uşii de la tindă, se spune că: “s-au zidit de dumnealui postelnicul Stoica Boruzescu … la leat 1818 iunie 22 s-au început de zidit şi s-au isprăvit în septembrie.” Inscripţia dă ca an al construcţiei, deci anul 1818. Caracteristicile arhitectonice, însă, duc neapărat spre o epocă mult mai veche şi anume secolul al XVll-lea sau chiar secolul al XVl-lea.
Biserica, cu ziduri foarte groase şi ferestre mici, cu zăbrele de fier, a fost o construcţie fortificată, folosită de localnici în împrejurări grele.
În anul 1818, postelnicul Boruzescu se pare că a efectuat o reparaţie generală pentru că nu putea să o construiască în timpul atât de scurt, indicat în pisanie.
Forma monumentului este aceea de cruce. La intrare se află un mic pridvor, care este o adăugire târzie, de la începutul secolului al XX-lea, după cum este şi turla. Tinda, de dimensiuni foarte mici, are plafonul în formă de calotă, sprijinită pe patru arcuri.
Pronaosul este despărţit de tindă printr-un zid dublu, care la înălţimea balconului, rezervat corului, prezintă o intrare cu o scară plasată între cele două laturi ale zidului.
Naosul şi altarul au plafoanele în formă de calote, sprijinite pe arcuri, ca şi tinda. Tâmpla, construită din cărămidă, este prevăzută cu două intrări în loc de trei, cum au de obicei toate bisericile.
În exterior biserica are elemente decorative, formate din brâuri, ocniţe şi pictură murală. Pictura exterioară înfăţişează chipuri de sfinţi, prooroci.
Sfântul, slăvitul, biruitorul Mare Mucenic Hristofor din Lichia, “purtătorul lui Hristos” este un sfânt mucenic din secolul al III-lea. Este considerat ocrotitorul călătorilor. Biserica ortodoxă îl prăznuiește pe 9 mai.
Potrivit traditiei ortodoxe, Sf. Hristofor era un bărbat foarte înalt, de o forță neobișnuită, care își câștiga pâinea ajutând oamenii să treacă un râu învolburat purtându-i în spinare.
În tinda bisericii, în partea stângă, se află un mormânt, acoperit cu o frumoasă lespede de marmură roz. Este mormântul lui Ioan Dumitriu, deputatul oraşului Caracal, în divanul Ad-hoc. În anul 1857 constituindu-se în Caracal un comitet al Unirii, Ioan Dumitriu a fost împuternicit să meargă la Bucureşti şi să susţină Unirea celor două Principate: Moldova şi Ţara Românească.
