Biserica de lemn, cu hramul Sfânta Parascheva din Momaiu, datează din secolul al XVIII-lea, fiind înscrisă în lista monumentelor istorice ale județului Olt.
Lăcașul de cult a fost strămutat de pe locul unde fusese ridicat inițial deoarece poziția devenise aproape inaccesibilă pentru locuitorii satului. A fost ridicată pe temelie de beton, aparține tipologiei planimetrice II, cu absida altarului decrosată simetric și pridvor îngust, pe patru stâlpi, asemănător casei țărănești. Pereții sunt realizați din bârne groase de stejar, cioplite și terminate la partea superioară în forma capetelor de cai. Îmbinarea grinzilor este realizată în sistemul „cheotoare dublă”. Motivul brâului în formă de funie răsucită este prezent pe fața exterioară a pereților, același motiv constituind și chenarul de formă ovală al ușii de la intrare. Pictura interioară lipsește, locul acesteia fiind luat de icoane.
Născută în Epivat, pe ţărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol, fosta capitală a Imperiului Bizantin, Sfânta Parascheva şi-a însuşit încă din copilărie credința pentru Hristos. La vârsta de 10 ani, în timp ce se afla într-o biserică, a auzit la Sfânta Evanghelie cuvintele: „Vinde-ţi averea ta, dă-o la săraci şi urmează Mie“ (Matei 19, 21). A fost momentul care a decis definitiv traseul pe care Cuvioasa Parascheva avea să-l urmeze: cel al credinţei în Hristos şi al jertfirii pentru cei nevoiaşi. După ce a împlinit 20 de ani, a părăsit casa părintească din Epivat, îndreptându-se spre locurile sfinte de la Ierusalim, pe care-şi dorea cu ardoare să le vadă. După cinci ani, Cuvioasa Parascheva a ajuns la Ierusalim, hotărând să rămână pentru tot restul vieţii sale în locurile în care au trăit Iisus Hristos şi Sfinţii Apostoli. Astfel, după ce s-a închinat la Locurile Sfinte, a mers în pustiul Iordanului, la o mănăstire de maici, acolo unde trăiseră Sfântul Ioan Botezătorul şi Cuvioasa Maria Egipteanca, ducând o viaţă aspră şi plină de nevoinţe.
La 25 de ani a părăsit mănăstirea din pustiul Iordanului, îndreptându-se din nou spre casă. Aşadar, tânăra Parascheva a plecat înapoi spre Constantinopol, unde, odată ajunsă, s-a închinat în marea biserică a Sfintei Sofia şi la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Vlaherne, gândindu-se încotro să se îndrepte mai departe. La 27 de ani Cuvioasa Parascheva a murit, iar trupul ei a fost îngropat aproape de mare. Sfintele sale moaşte au fost descoperite mult mai târziu de un călugăr şi au fost aşezate la loc de cinste, după ce Cuvioasa s-a arătat în vis unui anume Gheorghe din Kallicrateia. Aşa se face că trupul neputrezit şi înmiresmat al Sfintei Parascheva a fost mutat în biserica Sfinţilor Apostoli din Kallicrateia, unde se spune că au stat timp de 200 de ani.
Din Kallicrateia, moaştele Sfintei Parascheva au fost mutate în 1235 la Târnovo (Bulgaria de astăzi), unde au stat vreme de 160 de ani. De aici au fost duse la Belgrad, unde au stat până în 1521, de unde s-au întors la Constantinopol pentru alţi 120 de ani. În 1641, Cuvioasa a pornit spre Moldova, într-o lungă călătorie, după ce domnitorul Vasile Lupu a primit sfintele sale moaşte în dar de la Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol. Astfel, la 13 iunie 1641 Cuvioasa a fost aşezată în Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi“, unde moldovenii au cinstit-o până în 1889, când a fost mutată în Catedrala mitropolitană, acolo unde se odihneşte şi astăzi.
