Născut în anul 1725, Ionaşcu Cupeţu a fost unul dintre cei mai prosperi negustori din judeţ, reuşind să strângă o avere substanţială, pe care a donat-o în totalitate oraşului Slatina.
Toată agoniseala strânsă de Ionaşcu Cupeţu în cei 71 de ani de viaţă a fost lăsată slătinenilor, cărora negustorul le-a lăsat, după cum se notează în istoricul catedralei „Biserica pentru suflet, şcoala pentru minte, spitalul pentru trup şi cişmelele necesare vitalităţii”.
La sfârşitul secolului al XVIII-le, din banii lui Ionaşcu Cupeţu se înfiinţa o şcoală unde băieţii care proveneau din familiile sărace beneficiau de instruire gratuită. Şcoala Ionaşcu a fost una dintre cele mai bune şcoli din ţară, care a pregătit zeci de generaţii de elevi, cu renume în civilizaţia naţională. „Şcoala mare din vale”, cum era cunoscută, a funcţionat, cu mici intermitenţe, până în anul 1894, când se demolează şi se construieşte un local cu o arhitectură deosebită – „Şcoala de băieţi nr. 1 Ionaşcu”. Din 1921, Școala de Ucenici Industriali primește aprobare de la Ministerul Instrucțiunii Publice să funcționeze în aceeași clădire. Școala de cântăreți bisericești a avut, inițial, aprobarea Ministerului Instrucțiunii Publice în 1923. MIP însă, prin Direcția Generală a Învățământului Primar, nu mai admite funcționarea acestei școli în localul „Ionașcu”, deoarece aici mai funcționa Școala de Fete nr. 1. Această școală înființată în 1846 nu avea încă local propriu.
În 1938, institutoarele P. Roșu și M. Bratu au organizat un muzeu al școlii pentru „a reține momentele importante din evoluția învățământului românesc”.
Școala Ionașcu beneficia și de fondul lăsat în 1866 de către Ion Varipatti. Varipatti era marele moșier ce își lăsase școlilor slătinene „toată averea mișcătoare”. Școala Ionașcu, ca și celelalte școli, de altfel, era preocupată de strângerea propriilor fonduri. Cea mai la îndemână formă de acumulare de fonduri erau serbările școlare cu public.
Încă din 1860, Biblioteca Școlii Ionașcu era și Biblioteca publică a orașului. Inventarul cărților, făcut în acest an, începea cu „Doppia Scripturae” de D. Iarcu, și se încheia la nr. 64 cu șase hărți noi.
În anii 1927-1928, își afla sediul aici și Cercul Cultural Slatina nr. 1, condus de către Dionisie Popescu, din care făceau parte Școlile de băieți nr. 1 și 2 și cele de fete, de asemenea, nr. 1 și 2, cât și „Grădinile” de copii, de exemplu „Grădina Principele Mircea”.
Școala Ionașcu a dat oameni valoroși pentru societate, ca de exemplu: Th. Burcă, Th. Dobrescu, D. D. Polihron, C.T. Dragomir, Mihăiescu Florin sau D. Popovici. Theodor Burcă a fost un celebru sculptor. Theodor Dobrescu a fost inginer aeronautic. A proiectat, în 1908, un „miniplan” numit „aparat de zbor”, brevetat de Oficiul de Invenții București. Dumitrescu Dumitru Polihron, general, profesor la Școala Superioară de Război. Caius Traian Dragomir, scriitor, cercetător științific, doctor în științe medicale, ambasador al României la Paris. Mihăilescu Florin, doctor în filologie, critic literar, conferențiar la Facultatea de Limba și Literatura română – București, profesor la Facultatea de Litere din Cluj, lector la catedra de Limba și Literatura Română a Universității Sorbona din Paris.
După o scurtă perioadă, când a servit drept internat pentru băieții de la „Radu Greceanu”, în perioada comunistă, aici a funcționat Inspectoratul Școlar Județean. Și astăzi, imobilul servește tot învățământului, aici funcționând Casa Corpului Didactic.
