Monumentul lui Stefan Karadzha reprezintă o figură sculpturală, turnată în bronz, care stă cu picioarele pe un piedestal pătrat de granit, în jurul căruia au fost sculptate basoreliefuri cu scene din luptele glorioase ale poporului bulgar împotriva asupritorilor. A fost construit în 1976, la 100 de ani de la moartea lui St. Karadzha. Autorul proiectului arhitectonic este arhitectul B. Petrov, iar sculptura și reliefurile – N. Terziev ș G. Radulov. Acest monument a fost ridicat în satul nașterii marelui bulgar, astăzi Stefan Karadzhovo Yambolsko.
Stefan Karadzha s-a născut la 11 mai 1840 în satul Ichme (astăzi, Stefan Karadzhovo), Yambol. Tatăl său, Todor Dimov, este nepotul marelui Nikola Uzuna, care a decedat la 1817. Nikoa Uzuna este unul dintre instigatorii de la Strandzhanska Buna din 1810, care a condus la devastarea bogatului sat turc, Karaevren (astăzi, Bliznak) din Strandzha. Din motive materiale, familia sa s-a mutat în 1844 în apropierea satului Dyukmen (astăzi, Leyarovo), Yambol, în 1847 s-au mutat în Ludogorieto, iar în aprilie 1847, s-au stabilit definitiv în Dobrogea de Nord, la rudele mutate după războiul ruso-turc din 1828-1829.
Pentru un timp, Karadzha a învățat și meseria de pantofar, de la ginerele său Nikola Stanchev. A învățat în Tulcea, însă ca urmare a lipsei mijloacelor materiale, a părăsit școala. În timpul nunții l-a învins pe celebrul luptător turc Gaazi Plisa. S-a ascuns o vreme, urmărit de turci, după care a emigrat în România, în 1862. De atunci a început și activitatea sa revoluționară.
Stefan Karadzha a fost unul dintre primii voluntari din organizația din Rakovski, Legiunea bulgară întâi din Belgrad. S-a manifestat în luptele cu turcii din Belgrad. După dizolvarea legiunii, Stefan Kardzha s-a întors în România, unde s-a dedicat în totalitate luptei naționale. De câteva ori a trecut Dunărea cu sarcini revoluționare. În 1866, pentru prima dată s-a alăturat unei mici cete, conduse de Hadzhi Dimitar și voinicul Zhellyo, cu care a traversat pe malul drept al Dunării. În 1867, a intrat în A Doua Legiune Bulgară. În 1868 a părăsit-o și s-a întors în România unde, din nou s-a întâlnit cu Hadzhi Dimitar. La 6 iulie cei doi au condus un detașament de 127 de pameni care au traversat Dunărea în dreptul satului Varim. În lupta din locul Kanlatere, de la marginea Vishovgrad, Stefan Karadzha a fost grav rănit și capturat de trimișii președintelui Consiliului Național, Midhad Pașa, armată și poliție. După aceea, la 12 iulie, a fost dus la Tarnovo și mai târziu la Ruse. Pe jumătate mort, a fost trimis în fața tribunalului extrordinar înființat de Midhad Pașa, numit consiliul criminal, și a fost condamnat la moarte prin spânzurare. La 30 iulie, 1868, a murit din cauza rănilor în închisoarea din Ruse. A fost înmormântat de Baba Tonka. Până în ziua de astăzi, craniul său se păstrează la casa-muzeu „Baba Tonka” din Ruse. Piatra originală de mormânt a lui Stefan Karadzha s-a găsit în cadrul lucrărilor de construcție din casa-muzeu a lui Baba Tonka, în ianuarie 2014. În ciuda faptului că în toate referințele istorice se consideră că Stefan Karadzha a decedat la 31 iulie 1868, conform înscrisului de pe cruce, decesul său s-a produs cu o zi mai devreme – la 30 iulie, 1868.
