Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“ datează din sec XVIII.
Conform istoricului bisericii, aceasta a fost înălțată pe temeliile alteia mai vechi, pe la anul 1680, iar între 1762-1764, moștenitorul satului Drăgănești, Badea Știrbei Drăgănescu-vornicul a înălțat biserica din zid „Adormirea Maicii Domnului“. Aceeași sursă informează că lăcașul a intrat în ruină, dar între 1862-1864, boierul Petrache Manolescu, împreună cu Nae Stănescu, „preface biserica“, adică o reface complet, incluzând modificări arhitecturale majore.
Potrivit aceluiași document, a fost reparată la 1914 și după cutremurul din 4 martie 1977. Catapeteasma este din lemn de salcâm cioplit, cu icoane pictate pe lemn de tei, de la 1864. Între 1979-1986, biserica a fost refăcută complet, inclusiv pictura în frescă. În anul 2000, s-au început demersurile pentru un amplu proces de consolidare – restaurare – extindere.
Cercetările arheologice ale Muzeului Câmpiei Boianului au condus la concluzia că în a doua jumătate a mileniului I, au existat pe vatra actuală a oraşului Drăgăneşti-Olt mai multe aşezări mici, ale populaţiei autohtone, care de-a lungul Evului Mediu au format satele Peretu, Drăgăneşti şi Comani. Aceste sate erau aşezate în poienile codrilor seculari aproape de izvoarele cişmelelor de astăzi.
După secolul al X-lea populaţia s-a grupat în trei centre distincte care vor alcătui satele Comani, Peretu (Uibăreşti) şi Drăgăneşti-Olt.
Lângă biserica din centrul satului se află casa obştei şi şcoala. În unele sate şcoala a funcţionat pe lângă biserică sau în casa obştei. În Peretu, şcoala a funcţionat la început în casa sfatului ce se afla lângă biserică si mult mai târziu în local propriu. Satul, până la Cuza, când s-au ales primarii, era condus de un pârcălab alături de care se afla preotul şi juri comunali. Preotul şi pârcălabul erau datori să citească şi să prelucreze obştiei publicaţiile ocârmuirii, tot ei păstrau cutia obştei cu veniturile cetăţenilor. După 1845 preotul a fost numit şi în comisia care recenza tinerii de 20 de ani pentru contribuţia acestora în folosul obştei. În fiecare sat era o judecătorie de înpăcăciune alcătuită din preotul satului şi trei juraţi aleşi de locuitori câte unul din toate cele trei etape (de frunte, de mijloc, de coadă). Sediul judecătoriei era la preot acasă. Actul de împăcăciune era scris de preot şi semnat de cei trei juraţi (şi prin punerea degetelor). Începând cu anul 1829 preotul ţinea evidenţa populaţiei din sat. Lunar evidenţa era predată zapciului plăşii şi mai departe Divanului. Pe lângă acestea preotul strângea veniturile pentru dotarea bisericii. Aşa au fost organizate şi obştile din satele Peretu, Drăgăneşti şi Comani până în anul 1860 când au devenit comune. Adunările populare pentru constituirea Consiliului Popular al oraşului Drăgăneşti-Olt au început la 1 iulie 1968, când comuna Drăgăneşti a devenit oraş.
