Clădirea, construită în 1711, este amplasată, astăzi, în cimitirul vechi din comună. Aceasta nu îşi are însă originile în sudul ţării. Ea a fost adusă la Bujoreni în anul 1868, dintr-un sat de munte al cărui nume s-a uitat odată cu trecerea timpului. Legenda spune că, mutarea s-a înfăptuit cu ajutorul a douăsprezece care trase de boi, probabil pe parcursul a mai multor săptămâni. Datorită eforturile preotului Stan Oncescu, care a mijlocit aducerea bisericii, acesta a devenit şi ctitorul ei. Biserica pãstrează si astăzi elementele arhitecturale originale. Cu exceptia pridvorului, acoperişului cu streaşină înfundată şi a clopotniţei octogonale de pe pronaos, adăugate odată cu mutarea clădirii pe noul loc, biserica nu a suferit nicio modificare importantă. Printre cele mai importante elemente ale acesteia este pisania de la intrarea în pronaos. Deasupra intrării, precum şi pe masa altarului, stă însemnată data la care a fost construită. Pisania este înscriptionată cu litere chirilice, pentru că la vremea ridicării bisericii aşa se scria în limba română. Prin urmare, construcţia este cu mult anterioara celorlalte biserici din regiune, datate documentar.
Această biserică prezintă un plan întâlnit în Muntenia centrală, cu pronaos mai îngust decât naosul. Altarul este și el mai îngust și terminat dreptunghiular. Retragerile sunt minimale, la numai câțiva centimetri depărtare de îmbinările de colț ale naosului. În elevație se remarcă pereții din bârne de stejar fatuite și încheiate în cheotori netede, bisericești, în coadă de rândunică, puternic adâncite. Naosul este luminat de două ferestre spre apus și două spre miazăzi, făcute pe locul altora la ultima restaurare. În tindă există o fereastră spre sud. Încăperea altarului este luminată de două ferestre. Peretele dintre tindă și naos este plin, deschis în mijloc doar pentru o ușă cu portal. Portalul poartă pisania de la 1711 în partea de sus. Caracteristic pentru acest portal sunt cele trei bisericuțe săpate în el, una în colțul stâng și două în colțul drept. Altarul este separat de biserică printr-un perete simplu, deschis prin trei uși rituale. Tinda este tăvănită în timp ce naosul și altarul sunt încheiate cu bolți semicilindrice separate. Naosul este întărit la mijloc cu o grindă tirant, iar bolta sa se sprijină median pe un arc dublou.
Biserica de lemn este un monument istoric şi un produs al “zonei de munte”, de primă categorie, înscris în lista monumentelor istorice naţionale. Lăcaşul de cult a fost restaurat în anul 2007, prin grija preotului Popescu Adrian. Clădirea a fost prinsă în programul Programul naţional de restaurare din 2007 al Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice. Reparaţiile au fost făcute de către o echipă din Maramureș. Antreprenorul din Baia Mare a refăcut pardoseala-duşumea, tâmplăria, învelitoarea din sita şi instalaţia de paratrăsnet. În octombrie 2007, lucrările de restaurare s-au finalizat. După reparaţii, Biserica de lemn „Sf. Cuvioasa Paraschiva” a fost resfinţită, redată cultului si se slujește în ea.
Praznicul Bisericii Sfânta Paraschiva se sărbătoreşte pe 14 octombrie.
