Biserica a fost zidită în anul 1846. Cheltuielile legate de construcția bisericii au fost făcute din veniturile domeniului Giurgiu- domeniu pe care se află satul Malu. Acest fapt este consemnat în pisania săpată pe peretele din tinda bisericii în care stă scris: „Această Sfântă și Dumnezeiască biserică, unde se cinstește și prăsnuiește hramul Sf. Prooroc înainte mergător și Botezătorului Ioan, s-a zidit din nou din temelie cu cheltuielile statului din domeniul Giurgiu, după găsirea cu cale a cinstitei, obișnuitei adunări- în zilele prea înălțatului Domn Gheorghe Dimitrie Bibescu, în vremea arhipăstoriei Prea Sfinției Sale Părintelui Mitropolit a toată Ungro-Vlahia Domn, Neofit al II-lea, iar șef al Departamentului Visteriei fiind marele Logofăt și Cavaler Iancu-Constantin Filipescu sub a cărui dorință și stăruință s-a săvârșit la anul de la Mântuitorul lumii 1846.” Pisania este scrisă în alfabetul de tranziție pe zid. Biserica a fost înzestrată de stat cu toate cărțile trebuitoare. Deîndată ce s-a mutat biserica aici locuitorii nu s-au mai folosit de vechiul cimitir ci au format altul în jurul bisericii. Astăzi nici acest cimitir nu mai este folosit nefiind corespunzător legilor igienice. Biserica este de formă dreptunghiulară cu partea dinspre răsărit rotundă. Este zidită numai din cărămidă, are o singură turlă care ține și loc de clopotniță.
Această Sfântă Biserică s-a pictat în ulei de către pictorul Paraipanopol din Giurgiu, prin stăruința preotului Paroh Ilie Popescu, în anul 1911. Pictura este în stil bizantin cu influență naturală. În anmul 1934 s-a făcut a treia reparație a bisericii, vopsindu-se pe dinafară și spălându-se pictura. Vopseaua a fost atât de slab făcută încât a fost nevoie ca în 1939 să se revopsească. Pe cărțile vechi ale bisericii se găsesc însemnări foarte interesante în legătură cu istoricul bisericii și al personalului care a slujit în acest sat. Unele din aceste cărți datează de la biserica veche (bordei).
A fost restaurată complet exterior și interior în anii 1954-1958, pictura fiind refăcută de către pictorul Ion Dogărescu.
Istoricul localității
Primele așezări din zona satului Malu au fost fondate în preajma lui 1445, pe teritoriul raialei Giurgiu din Imperiul Otoman, fiind la un moment dat proprietatea unui turc bogat, pe nume Ismail Efendi. Acest teritoriu a fost retrocedat Țării Românești în 1829. În 1864, teritoriul a fost organizat în comune, astfel că la sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Malu făcea parte din plasa Marginea a județului Vlașca și era formată din satele Malu de Jos și Malu de Sus. Comuna avea o biserică și o școală mixtă cu 83 de elevi. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Dunărea a aceluiași județ, având 2383 de locuitori în satele Malu și Guțu.
În 1950 a fost transferată raionului Giurgiu din regiunea București, satul Guțu dispărând în timp. În 1968, comuna a trecut la județul Ilfov, dar a fost desființată și inclusă în comuna Vedea. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei Vedea la județul Giurgiu. Comuna Malu a fost reînființată în 2003 în forma actuală.
