Parohia Mircea Vodă a luat fiinţă în anul 1931, atunci când Ministerul Instrucţiunii şi Cultelor prin decizia nr. 191722 – 16645, a aprobat înfiinţarea parohiei Mircea Vodă prin dezlipire de la parohia Călăraşii Vechii, a cărei filială era. În adresa prin care Protoieria comunica înfiinţarea parohiei se mai preciza că Preotul îşi păstrează salariul prevăzut în buget, iar ca serviciul să nu sufere, cei doi cântăreţi de la parohia Călăraşii Vechi vor fi repartizaţi, unul la Călăraşii Vechi şi unul la Mircea Vodă.

Biserica cu hramul Sf. Nicolae a parohiei Mircea Vodă, în formă de cruce, a fost ridicată între anii 1909-1911, prin stăruinţa unui comitet de 30 persoane, avându-l ca iniţiator pe Ilie Bigan.

Biserica a fost sfinţită în anul 1911 de către Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop al Bucureştilor Conon Arămescu Donici.

În anul 1962 a fost reparată turla mare, valoarea lucrărilor fiind de 500 lei, iar în anul 1971 a fost refăcut acoperişul bisericii, lucrarea recepţionată la 10 octombrie acelaşi an ridicându-se la suma de 30.200 lei, sumă acoperită din fondurile proprii ale parohiei.

Cutremurul din 1977 a produs unele deteriorări, motiv pentru care în anul 1979, au fost executate, pe baza documentaţiei aprobată de Sfânta Arhiepiscopie, reparaţii generale la învelitoarea bisericii, în valoare de 59.640 lei, din fonduri proprii, lucrări de văruire a exteriorului şi uleitul soclului bisericii.

În anul 2006 au fost executate lucrări de tencuire la exteriorul clădirii, au fost înlocuite ferestrele cu altele noi, de termopan, iar în anul 2007 s-a înlocuit tabla de pe acoperiş.

La exterior vechea tencuială a fost dată jos şi tencuită din nou şi s-a realizat pentru prima dată pictura exterioară a bisericii.

Biserica în formă de cruce, este construită din cărămidă, pe temelie de macadam de piatră din Dobrogea şi este învelită cu tablă. Are două turle la intrarea pe pronaos şi o turlă mare pe naos, prevăzute fiecare cu câte o cruce din metal. Dimensiunile sale sunt de 28 m lungime, 6 m lăţime, 12 m la abside, cu o înălţime de 8 m şi 16 m la Pantocrator.

Pridvorul bisericii este de formă dreptunghiulară, cu deschidere pe faţadă. Pronaosul este acoperit cu o calotă sferică. Altarul este semicircular la interior şi hexagonal la exterior, acoperit cu o calotă sferică şi despărţit de naos prin catapeteasma din lemn de tei.

Pictura bisericii a fost executată pentru prima dată în ulei, în stil bizantin, în anul 1911, documentele neamintind pictorul care a executat lucrarea. A fost refăcută în anul 1938 de către cunoscutul pictor de biserici şi întemeietor al Muzeului de Istorie din Călăraşi, Niţă Angelescu.

Lucrările de repictare a bisericii au fost încredinţate în anul 2004 pictorului Horvath Sebastian Răducu, pe atunci student al Facultăţii de Arte Frumoase din Iaşi, iar costurile refacerii picturii au fost suportate de enoriaşii parohiei. Este executată în ulei, în stilul neobizantin. La exterior, pe toata circumferinţa bisericii, imediat sub streaşină sunt pictate medalioane cu sfinţi.

Birocratismul excesiv, ca şi implicarea foarte multor instituţii într-o aprobare pentru o clopotniţă, va face ca aceasta să fie gata abia în anii 1967-1968.