Biserica „Sf. Ioan Botezătorul” nu este departe de centrul localității Vărbovo.
Conform datelor de la arhivele din Vidin, eparhialul este conștient de faptul că biserica din Vărbovo a existat deja din 1600 conform unei inscripții comemorative în naos care se înțelege că au fost scrise în 1652. În 1898, când a fost refăcut pronaosul, inscripția comemorativă a fost copiată din nou.
Biserica este ruinată și jefuită în anii ’60 ai secolului trecut de către studenții maeștri de la Academia de Arte, și a fost restaurată în anii ’90 ai secolului XX. A fost declarată monument istoric național în 1927 și monument de arta de arhitectură în 1973.
Templul este un reprezentant tipic al clădirii bisericești din ținuturile bulgare din secolul al XV-XVII. Aspectul său este destul de impersonal. Este construit astfel încât să fie greu de observat de ochii turcilor, dar în schimb, a realizat un impact spiritual spațial intern, mult mai bine decât extern.
În biserică avem o navă, clădire din piatră cu o absidă semicirculară mare, cu două ferestre pe peretele de sud și de la intrarea dinspre vest. Dimensiunile clădirii sunt: lungime – 7,50 m; lățime – 5,90 m; grosimea peretelui. – 0,90 m bolta semicilindrică este acoperită la exterior cu dale de piatră. Spatiul interior este traversat cu bârne groase din lemn plasate destul de rar. În spațiul altarului pe latura de est sunt nișe tradiționale și pe peretele de nord – camera de spălare. La biserica medievală, s-a adăugat mai târziu pronaosul șubred din vest, dar care astăzi nu există.
Întregul interior al bisericii a fost decorat cu fresce. Astăzi, cea mai mare parte acestea sunt bine conservate, cu excepția celor ale arcului, care au leziuni mici, care au apărut pe tavan din cauza scurgeii de apă. Decorarea pitorească a templului este una dintre lucrările rare, de la mijlocul secolului al XVII-lea, în special valoroasă ca performanță tehnică și artistică.
Distribuția picturii murale este după cum urmează: în mijlocul arcului într-un cerc mare se află Hristos Pantocrator inconjurat de 12 medalioanele cu imagini ale apostolilor. La est de această compoziție este reprezentat Hristos și la vest Hristos Emanuel. Pe fiecare parte a compozițiilor din urmă sunt două rânduri de șase medalioane cu imagini ale profeților. Pe curba arcului în jos, în câmpuri dreptunghiulare pe cele două benzi au fost pictate scene din viața lui Hristos, iar în rândurile următoare sunt prezentate scene din viața lui Sf. Dimitrie, Sf. Gheorghe, Sf. Maria și alții. În absidă se află Maria, și sub ea într-un număr de 6 sunt plasate imagini ale Părinților Bisericii. Pe peretele vestic deasupra ușii au fost pictate patru scene: în partea de sus este „Înălțarea Domnului”, iar dedesubt într-un rând sunt – „Înmormântarea”, „Adormirea Maicii Domnului” și „Învierea”. În prima centură, peste suportul de pe peretele de nord și sud, au existat imagini ale unor sfinți în lungime întreagă, dar astăzi foarte puține au supraviețuit. Pe peretele de sud, între două ferestre, se înfățișează hramul bisericii Sf. Ioan Botezătorul, cu o postură neobișnuită. Această imagine este reprezentare rară, și, probabil, există doar o singură scenă în iconografia bulgară din viața Sfântului Ioan Botezătorul. În compoziție se combină două momente: primul sfânt este descris ca un băiat mic, cu un nimb pe cap, care colindă deșertul, condus de un înger, iar lângă ei este un alt înger care este cu Ioan Botezătorul. Scenă impresionantă din viața Botezătorul în special este scena „banchetul lui Irod.”
Din nou, prima zonă a peretelui vestic spre stânga ușii, pe toată lungimea este Sf. Mihail, iar imaginile din partea din dreapta a intrarii îi prezintă canonic pe Sf. Constantin și Elena. Stilul iconografic al bisericii din Vărbovo se află și în biserica ruinată „Sf Nicolae” din Jelezna (fresce sunt păstrate în Muzeul Național de Arheologie) și în biserica „Fecioara Maria”, în mănăstirea Sichevachkiyat (lângă Nis, azi Serbia). Pictorii care au lucrat în Sićevo nu sunt cunoscuți după de nume. M. Rakoczi, a evidențiat fresce din Sićevo și oferă unele paralele generale, dar nu menționează alte lucrări ale studioului. Acești artiști au pictat probabil pronaosul mănăstirii Temska (1654) și pronaosul bisericii „Sf. Ioan Botezătorul” din Jašunja, pe care D. Subotic o datează de la aproximativ mijlocul secolului al XVII-lea. Artiștii studioului lucrează într-o zonă relativ mare în jurul Suva și Chiprovtzi, parte din Stara Planina.
Catapeteasma templului este sculptată mult mai târziu, și a fost făcută în secolul XIX. Astăzi, icoanele iconostasului nu sunt păstrate, toate au fost furate în timpul comunismului. A supraviețuit o icoană a Sf. Maria, care a stat mai devreme în pronaos care acum este desființat. Pictura este a reprezentantului școlii de artă Tryavna – Vitan Nikolov în 1889. În cimitir se păstrează placa funerara cu inscripția: „preotul Erei Stoyu în anul 1797”.
