Biserica Sfântul Andrei a fost construită în anul 1732, de către Radu al III-lea Dudescu, fost mare logofăt, și de fiul său, Constantin Dudescu. În perioada în care România s-a aflat sub regimul comunist, biserica a avut mult de suferit. În incinta conacului boieresc a fost amplasat sediul unui I.A.S. Astăzi, biserica este deținută de parohia localității, în timp ce conacul boieresc este aproape în întregime distrus. Din zidul de incintă se mai păstrează doar câteva fragmente. În perioada 18-26 iulie 2000, ansamblul arhitectural din Frunzănești a fost supus unor ample săpături arheologice. Acum sunt realizate actualele turle și pictura din naos.
Biserica este o construcţie impunătoare, având 27 m lungime, 8 m lăţime, iar cornişa la 9 m înălţime. Edificiul, zidit din cărămidă în concepţia de trăinicie a vremii, cu ziduri groase de 1 m şi bolţi la fel din cărămidă, a fost grav afectat de seismele secolului trecut. Stilul este specific epocii respective în care arhitectura bisericească din Ţara Românească ajunge la concretizarea unor scheme plastice superioare, bine închegate atât în compoziţia decorativă, cât şi în concepţia structurii spaţiale. El este exemplificat prin următoarele caracteristici: plan trilobat, pridvor deschis, turn clopotniţă peste pronaos, turlă mare pe naos, decorarea faţadelor cu arcaturi de ciubuce dispuse pe două registre.
Decoraţia exterioară constă din îmbrăcămintea de profilatori a arcaturilor şi panourilor, ce dau vibraţie planurilor mari ale faţadei. Împărţită în două printr-un brâu viguros de profilaţie simplă semicirculară, faţada primeşte în registrul superior o suită de arcaturi din ciubuce rotunde, desenate după o tramă riguros ordonată, cărora le corespund în registrul inferior panouri dreptunghiulare de aceeaşi profilaţie, în care îşi găsesc loc ferestrele. În partea inferioară, o profilatură scoate mult în afara planului faţadei un soclu puternic, iar sub streaşină compoziţia se termină de asemenea cu o cornişă puternic profilată.
Un element decorativ deosebit de preţios îl constituie portalul intrării în Sf. Biserică, sculptat în piatră, compus din doi pilaştri ce susţin o stemă cu figuri heraldice, peste care este aşezată pisania, toată compoziţia fiind încununată de o bogată cornişă sculptată în motive vegetale îmbinate cu măiestrie. O altă piesă sculptată în piatră, ce reprezintă un interes deosebit prin raritatea ei, este vasul destinat vărsării apei folosite la botez, aflat în colţul de nord-vest al pronaosului, lângă scara de urcat la clopotniţă, pe faţa căruia sunt sculptate stemele celor două principate române, suprapuse de o coroană şi încadrate de prescurtările numelui lui Constantin Mavrocordat şi anul 1754, ultima cifră fiind neclară.
Pictura originală în frescă, ai cărei autori nu sunt cunoscuţi, este de foarte bună calitate, dar ultimele decenii au afectat-o destul de mult. Pictura din altar şi din absidele laterale ale naosului a fost refăcută la sfârşitul secolului XIX. Pictura din pronaos este dedicată în întregime cultului Maicii Domnului, reprezentată pe calotă.
Monument de arhitectură religioasă, Biserica din Frunzăneşti se numără printre ctitoriile de prestigiu ale boierimii muntene din prima jumătate a veacului al XVIII-lea.
