Catedrala “Sf. Haralambie” din municipiul Turnu Măgurele este considerată cel mai reprezentativ monument din județul Teleorman pentru arta ecleziastică de la începutul secolului XX.
Catedrala este o construcție impresionantă, având 37 metri lungime, 23 metri lațime și 25 metri înălțime, dar și un adevărat monument de arhitectură, istoricul Nicolae Iorga considerând-o a treia din țara, prin valoarea și frumusețea ei, după catedrala episcopală din Curtea de Argeș și biserica “Sfinții Trei Ierarhi” din Iași.
Edificiul din localitatea de pe malul Dunării a fost construit între anii 1901 și 1905, conform unui plan întocmit inițial de arhitectul francez Emile Andre Lecomte du Nouy, autorul refacerii catedralei episcopale din Curtea de Argeș.
Asemănarea este evidentă, exteriorul fiind bogat decorat cu medalioane de piatră cu relief plat, cu motive geometrice și florale. Ferestrele au ancadramente de piatră și semicolonete laterale. Pridvorul deschis, sustinut pe patru coloane, cu un aspect general de baldachin, dar și cele trei turle, oferă monumentului un aspect deosebit.
Construcția a fost executată de inginerul Dimitrie Maimarolu, cel care a ridicat în București clădirea Palatului Mitropoliei și cea a Cercului Militar. Stilul arhitectonic al construcției este combinat, turlele din față fiind în stil baroc, iar în rest stilul fiind bizantin.
Decorația interioară este la fel de bogată și somptuoasă ca și arhitectura. Pictura în ulei a fost executată de Eugen Voinescu și Romeo Girolamo, dupa modelul bisericii „San Marco” din Veneția, în stil neobizantin.
În pronaos sunt două frumoase portrete, ale regelui Carol I și reginei Elisabeta, considerați ctitori, pentru bunavoința arătată și donația făcută la construcția lăcașului.
Printre obiectele valoroase pot fi amintite un candelabru cu șapte brațe, confecționat din aliaj de argint, icoane încărcate cu argint de la vechea biserică, precum și altele mai noi, provenite din donații particulare. Se remarcă armonia dintre toate piesele: de la mozaic la pictură, sculptură în lemn, în zinc și bronz ori în piatră și chiar ornamentațiile exterioare de la streașină și de la turle.
