Biserica Parohiei Cujmir, cu hramul ”Sf. Arh. Mihail și Gavriil”, dintru început a fost zidită din temelie de către domnul G.G. Tavlaș, din cărămidă arsă, fără temelie din piatră, cu ferestre dreptunghiulare, foarte mici, cu o singură ușă, pardosită cu cărămidă arsă, acoperită cu olane și pictată în tempera. Din tradiția locală, acest vrednic ctitor, numit de enoriași G.G. Tavlaș, era un vrednic patriot, care își iubea țara și neamul și se stabilise cu pandurii lui la locul numit ”Scăpău”, loc așezat la răsăritul comunei, pe vremuri fiind plin de tufărișuri, de pădure și mlaștini. Locul numit Scăpău începe chiar cu biserica, care este la apusul acestui loc și, am putea spune, chiar la marginea acestui loc. Denumirea de ”Scăpău” a parvenit de la faptul că acest ctitor, Mihail G.G. Tavlaș, scăpa sau se ascundea cu pandurii săi în aceste tufărișuri de pădure mlăștinoase, atunci când prăda caravanele grecilor și turcilor hrăpăreți.
În urma mai multor capturări de caravane grecești și turcești și în urma uciderii mai multor greci și turci, s-a hotărât să lase o amintire pe acest loc, clădind din temelie această frumoasă biserică în formă de corabie, cu o frumoasă arhitectură interioară și un frumos pridvor de tip brâncovenesc. De menționat este faptul că zidul acestei biserici este gros de 0,90 m, iar arcadele și bolțile sprijinite pe doi pilaștri, ce despart naosul de pronaos, sunt construite tot din cărămidă arsă, foarte solide. Catapeteasma este tot din cărămidă arsă, de aeeași grosime cu a zidurilor.
După terminarea Bisericii, Mihail G.G. Tavlaș a părăsit aceste meleaguri și nimeni nu a mai știut de el. În anul 1868 aceaastă biserică s-a reparat. În anul 1899, fiind ruinată din cauza cutremurului, s-a reparat și s-a sfințit cu aprobarea sfințitului Episcop al Râmnicului Noului Severin. În anul 1953, biserica fiind pe punctul de a se ruina, preotului Gavrilă Mihai a stăruit și a pus bisericii o nouă temelie de piatră și a făcut reparațiile de zidărie exterioară. În anul 1962 bisericii din Cujmir i s-au făcut reparațiile interioare de zidărie prin stăruința preotului Iie Ștefan. În anii 1964-1966, prin stăruința preotului Filip Ion, ajutat de consiliul și comitetul parohial, la biserica din Cujmir s-au făcut noi lucrări.
