Casa Poenaru a fost construită în 1890 -1895 de antrepriza italiană Adotti și a aparţinut unei familii care avea mari proprietăţi funciare, Constantin Poenaru.

Familia deținea întinse moșii la Căpinteni (Florești), Poiana de Sus, Slamoșa, Leu, Broscari, Dobra (Mehedinți). În urma căsătoriei magistratului Constantin Poenaru cu fiica lui Nicolae Câncea, Aurora, domeniile primului s-au extins, adăugându-se și cele de la Malu Mare, Cetate, Coșoveni, Calafat, dar și imobile din Craiova.

Clădirea somptuoasă a fost ridicată cu ajutorul arhitecților Ion Mincu, I. D. Berindei şi Duiliu Marcu.

Ion Mincu, născut în 1852 în Focsani, județul Vrancea, unde își începe formarea intelectuală, înconjurat de un peisaj arhitectonic influențat de stilul brâncovenesc, caracterizat de construcții bogat ornamentate, cu scări exterioare și bolte, așa cum este, de exemplu, Palatul Mogoșoaia. Absolvent al Școlii Naționale de Poduri și Șosele din București, proaspătul inginer Ion Mincu decide să plece la Paris, unde studiază la Școala de Arte Frumoase și este remarcat pentru talentul său de arhitect, obținând premiul Societății Centrale a Arhitecților Francezi.

În atmosfera de efervescență culturală care se năștea în România, existau două curente culturale: împrumuturile din alte culturi și promovarea și afirmarea valorilor naționale. Către acest din urmă curent cultural înclină și Ion Mincu, care se hotărăște să revină în țară, pentru a promova un nou stil arhitectonic, inspirat de elemente specific românești. Stilul pe care îl va crea și promova arhitectul Ion Mincu poartă denumirea de stil neoromânesc, îmbinând în principal elemente din:

• arhitectura  rurală, de unde preia elemente ca foișorul și cerdacul
• arhitectura veche românească, de unde preia elemente ca ornamentația exterioară bogată și coloanele scurte
• arhitectura bisericească, de unde preia elemente ca planimetria curții interioare și folosirea stucăturii

Aici a funcționat Casa Studenților.

Clădirea este un monument în care se întâlnesc (în exterior) elemente ale stilului baroc (francez) târziu și neoclasic francez iar în interior stilurile baroc târziu și rococo.

Din Holul Mare de Onoare pleacă o scară de marmură în formă de T care permite, pe laturile de est şi vest, accesul spre demisol. În stânga şi în dreapta scării sunt două oglinzi mari din cristal de Veneţia. În capătul acesteia se afla Salonul de Onoare, accesul făcându-se printr-o uşă largă, în patru canate. De aici se poate trece în celelalte camere prin uşi ornamentate.