Prăznuirea şi în anii treizeci ai secolului trecut a Sfântului Nicolae din Mira Lichiei şi existenţa bisericii la 1630, demonstrează că sfântul locaş era destul de vechi, fondarea ei pierzându-se în negura timpului, ca şi începuturile satului unde se afla.
Lipsa documentelor nu ne permite să putem urmări evoluţia istorică a bisericii cu hramul Sfântul Nicolae, dar anumite informaţii care au ajuns până la noi, vin să confirme existenţa acesteia. Astfel, în descrierea geografică a lui Bauer, se spune că în 1778 exista o biserică în Călăraşi, iar la 19 octombrie 1783, domnitorul Mihail Şuţu porunceşte să fie adus în Bucureşti, Popa Radu de la Lichireşti, să fie pedepsit pentru că a călcat legea şi a stat ca martor într-un proces, fără învoire şi dezlegare de la episcop.
Teatru de operaţiuni militare în războaiele pe care ruşii le-au purtat cu Imperiul Otoman, începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi în prima jumătate a secolului al XIX-lea, sub aspect religios, Călăraşiul a avut de câştigat, reparaţiile bisericii fiind făcute de ruşi sau cu contribuţia acestora. Despre o primă reparaţie a bisericii, aflăm că a fost efectuată de ruşi, în anul 1812.
Cu cât ne apropiem de secolul XX, documentele privind viaţa moral-religioasă sunt mai numeroase. Astfel, într-o dare de seamă privind starea morală şi materială a bisericii pe trimestrul aprilie 1895-martie 1896, alcătuită de preotul paroh G.M. Sachelarie se menţiona că biserica parohială este veche, însă bine îngrijită, are o curăţenie perfectă, nu lasă nimic de regretat. Preoţii nu dispun de vestminte sacerdotale, dar procurarea lor se va prevede în bugetul viitor al bisericii. Sfintele vase sunt în stare bună, precum şi cărţile de serviciu. În anii 2008-2010 s-au restaurat pictura şi stranele, s-au înlocuit ferestrele şi s-a refăcut acoperişul cu cele două turle. În anul 2011 s-a înlocuit pardoseala veche cu cea actuală, din granit, iar în anul 2012 au fost efectuate reparaţii capitale la faţadă.
Biserica este construită din cărămidă, pe o temelie rezistentă, are formă de navă cu lungimea de 29 m, lăţimea de 10,5 m şi înălţimea de 21 m, având două abside mai mici şi absida altarului mai mare, de formă semicirculară. Pridvorul este dreptunghiular, deschis şi delimitat cu patru stâlpi de formă rotundă. În naos şi pronaos, tavanul este drept şi se sprijină pe două rânduri de stâlpi, de câte cinci, în formă rotundă, cu capiteluri frumoase, amintindu-ne de biserica Naşterii Domnului din Betleem. Turlele sunt în număr de două, una deschisă şi una închisă, cea închisă servind drept clopotniţă, unde sunt instalate cele două clopote. Acoperişul şi turlele sunt învelite cu tablă galvanizată.
Pictura bisericii, executată în ulei şi în stil realist, este de o mare valoare artistică, fiind realizată în anul 1908 de către pictorul italian Orest Cantini. Catapeteasma, amvonul şi cele două jilţuri arhiereşti, de o nobleţe aparte, sunt realizate din lemn de stejar, de către sculptorul M. Babic, în anul 1908. Icoanele împărăteşti, icoana hramului şi a Sfântului Ioan Botezătorul de pe catapeteasmă, sunt ferecate cu argint, având o lucrătură deosebită.
Parohia are Bibliotecă parohială funcțională. Parohia organizează activități catehetice atât cu enoriașii, cât și cu elevii din parohie.
