Cetatea Callatis a fost întemeiată, conform izvoarelor literare antice, la sfârşitul secolului VI î.d.Hr., de către coloniştii dorieni veniţi din Heracleea Pontică. Cetatea a fost ridicată la porunca unui oracol pe locul unei aşezări getice numită Cerbatis sau Acervetis. Despre întemeierea cetăţii Callatis avem informaţii de la o serie de scriitori antici printre care îi amintim pe: Ptolemeu, Strabon, Memnon, Ovidiu, Pliniu cel Bătrân, Arian, Pseudo-Skymnos, Demetrios din Callatis şi Scylax din Cariadna.
În secolul IV î.d.Hr. cetatea înregistrează o mare dezvoltare economică, social-politică, relevată atât de izvoarele scrise, cât și de descoperirile arheologice. Orașul dispune de un teritoriu rural pe care-l exploatează, atelierele sale produc din plin și se bucura de un regim democratic dupa modelul cetăților-state din sudul egeean. Ridică acum puternicele ziduri care o apară dinspre uscat, se amenajează instalații portuare, se construiesc temple, edificii publice și civile, se ridică monumente.
La cetatea Callatis au fost bătute monede, primele datând din jurul anului 300 i.e.n., acestea fiind confectionate din argint și aveau reprezentate pe o parte capul lui Heracles, iar pe cealalta, simbolurile oralului: tolbă, arc, măciucă și spice de grau. Mai târziu, au apărut monedele din bronz, care reproduceau pe avers imaginile zeilor Dionysos, Apollon, Athena, Hermes, Demetra, iar pe revers prescurtarea numelui cetății, Kala sau Kalla.
Înzestrată cu un port adăpostit, ziduri puternice și hinterland fertil, cetatea Callatis a cunoscut o deosebită prosperitate în secolul IV si III i.Hr. în pofida pericolului dominației macedonene, a unui asediu (310-309 i.Hr.) al regelui trac Lisimah și a eșuării proiectelor sale de a prelua, împreună cu Histria, portul orașului Tomis. Chiar și după moartea lui Alexandru cel Mare și a lui Lisimah, în secolul III si II i.Hr. cetatea mai emitea încă stateri de aur, având pe avers chipul celor doi monarhi și pe reversele respective, o Victorie înaripată și Atena cu o Victorie în palmă.
În paralel cu înfloritoarea viață economică, la Callatis se desfășura și o susținută activitate artistică, dovedită de obiectele descoperite aici: obiecte fine de sticlă, statuete de lut ars suflate cu aur (tanagrete), statui și monumente de marmură.
În ceea ce privește vestigiile arheologice, ceea ce cunoaștem și a fost descoperit în urma săpăturilor, este zidul construit în vremea romană târzie. Historia Augusta, cronica oficială a Imperiului Roman, amintește că împaratul Gallenius a trimis doi arhitecți din Bizanț, pe Cleodamos și Athenaios, să refacă fortificațiile orașelor de pe coasta dobrogeană a Mării Negre.
În colțul de Nord-Est al cetății se află basilica. Ansamblul acesteia se compune din trei părți: basilica propriu-zisă, atrium-ul și palatul. Acesta datează din secolul al V-lea d.Hr. Basilica propriu-zisă, servind ca lăcaș de cult creștin, orientată neobișnuit Nord-Sud, prezintă importante asemănări atât ca plan, cât și ca tehnică cu edificii de același tip din Siria. Este, se pare, opera unui arhitect sirian și servea drept sediu al episcopiei orașului.
