După cum este menționat în cartea colonelului Ionescu Dobrogianu, Tomi – Constanța, 1931, hotelul a fost construit de o societate engleză „Danube and Black Sea Railway”, condusă de John Trevor Barkleay, după planurile arhitectului Alexandru Orascu, între anii 1879-1881, în stil neoclasic cu frontoane, capiteluri și statui decorative. Alexandru Hristea Orăscu (cunoscut mai ales ca Alexandru Orăscu, n. 30 iulie 1817, București – d. 16 decembrie1894, București) a fost un arhitect, urbanist și profesor universitar român. Între 1885 – 1889 Orăscu a fost rector alUniversității București, iar între 1890 –1892 președintele Ligii Culturale. Este autorul Planului Orăscu al Bucureștilor.

La data de 1 iunie 1882 ziarul ”Farul Constanţei” anunţa inaugurarea şi deschiderea hotelului.

Conform unui articol din revista literară şi ştiinţifică „Ovidiu” din acea perioadă, „faţada grandioasă cu numereoasele-i ferestre îi dau o înfăţişare splendidă. Cuprinde 90 de camere şi salóne spaţioase cu balcóne, minunat mobilate. Se găsesc băi calde şi reci în fiecare etaj al hotelului. Ca distracţiuni se găsesc: cercuri, piano, serate familiare, bal în fiecare săptămână, escursiuni pe mare, bărci la dispoziţia amatorilor”. În anul 1905 hotelul a fost electrificat.

Clădirea a fost folosită vreme îndelungată ca hotel, inițial numit „Terminus”, apoi, „Carol”. După primul război mondial, clădirea a fost preluată de Liga Navala „Yacht Club”, apoi de Cercul Militar, iar între 1925 – 1927 devine cămin ofițeresc.

În 1928, proaspăt renovata clădire a devenit ”Cercul Militar Carol I”, pentru ca, în 1932, clădirea să asigure spaţiul funcţional pentru prima expoziţie a primului Muzeu al Marinei Române.

În anul 1958 este sediul unor întreprinderi locale și din 1978 devine sediul Comandamentului Marinei Militare.

Între 1924 – 1927 clădirea este supraetajată, iar între 1982-1983 se restaurează păstrându-se stilul neoclasic.

La acel moment ambele aripi ale clădirii au fost demolate rămânând doar corpul central.

Faţă de aspectul anterior al clădirii, la ultimul etaj a fost realizat în zona pavilionului central un balcon care să echilibreze terasa aflată la nivelul primului etaj.

În anul 1987 intrase în atenţia lui Nicuşor Ceauşescu pentru a fi preluată şi transformată într-o locaţie pentru baza logistică a UTC. Se motiva la acea dată că instituţia unui Comandament de armă este prea expusă spre a funcţiona în cazul unor potenţiale crize politico-militare. Anul 1989 a adus o rezolvare a acestor posibile deveniri. În prezent în clădirea rămasă în patrimoniul M.Ap.N îşi desfăşoară activitatea Comandamentul Flotei de Mare din Cadrul marinei Militare.

Construcția are o fundație solidă, pe stâncă de 14m adâncime, din pietre cărămizi zidite cu mortar de var hidrauluic.