Gara din Roșiorii de Vede este un monument istoric construit în 1889.

În anul 1927, familia regală a vizitat Roșiorii de Vede coborând în gara monument istoric.

La 11 aprilie 1944, Ministerul Afacerilor Interne apreciază că în această gară se organizează acțiuni de sabotaj împotriva armatei germane.

Cele mai vechi urme materiale ale locuirii omului în această zonă sunt din epoca neolitică și sunt atestate de existența a două așezări (numite de localnici „cetati”) aflate în perimetrul actual al orașului: “Palanca” și „Livezi”. Vatra de locuire a tracilor, constituită aici în jurul anilor 2000 î.e.n., din care s-au format, în epoca bronzului, triburile geto-dacice, cuprinde și meleagurile roșiorene, care adăpostesc numeroase vestigii din perioada trecerii de la epoca de piatră la epoca metalelor.

În secolele II-I î.e.n., până în vremea lui Burebista, în zona orașului Roșiorii de Vede se semnalează prezența celților scordisci din regiunea Savei.

La sfârșitul secolului al IX-lea, zona este supusă unei noi năvăliri barbare. Este vorba despre pecenegi (de origine turcă) dintre care uzii și berindeii sunt triburi care sigur au locuit prin părțile Teleormanului.

Ultima invazie a populațiilor migratoare o cunoaște zona orașului Roșiorii de Vede în anul 1241, când tătarii (neam mongol) sub conducerea lui Bujdek, străbat Muntenia și pătrund în Ardeal pe valea Oltului, după cum ne spune cronica lui Fazul-Ulad-Rasid-ed-din.

Săpăturile arheologice făcute la Dulceanca (3 km est de oraș) au adus la suprafață dovezi ale continuității culturii materiale a localnicilor și în timpul năvălirii populațiilor migratoare. Aici a fost descoperit un important complex arheologic constând dintr-o succesiune de așezări din epoca neolitică și până în secolele XIII-XIV.

Orașul Roșiorii de Vede este menționat pentru prima oară într-un document datând de la sfârșitul secolului al XIV-lea. Înscrisul este “Jurnalul de călătorie” redactat în limba germană de doi pelerini, Peter Sparnau și Ulrich von Tennstadt, care în anul 1385 (în timpul domniei lui Radu – tatăl lui Mircea cel Bătrân) traversează Țara Românească și Transilvania, după un pelerinaj la Ierusalim.

Comentând documentul de la 1835, Nicolae Iorga aprecia că orașul Roșiorii de Vede este o localitate mult mai veche decât atestarea sa documentară, în secolul al XIV-lea constituindu-se de fapt într-un târg feudal ce se va dezvolta treptat până va trece definitiv la o viață urbană spre sfârșitul secolului al XVII-lea.

Deși la 1385 localitatea are deja caracter de târg, ea va figura în documentele oficiale ca sat domnesc până la începutul secolului al XVII-lea.