Aflată la sud de orașul Craiova, în apropierea unei păduri de pe malul Jiului, Mănăstirea Sfântul Nicolae Sadova a fost inițial o ctitorie a boierilor Craiovești. Aceștia au înălțat în jurul anului 1520 o biserică de lemn, pe locul căreia Matei Basarab a ridicat una de zid, între anii 1632-1633.

Construcția noului așezământ este legată de o legendă potrivit căreia Matei Basarab, care susținuse lupte împotriva turcilor la Schela Ciobanului, în zona Bechet, ajunsese cu armatele la Sadova.

După ce s-a rugat la icoana Sfântului Nicolae de aici, a promis că, dacă va învinge în luptă, va ridica o biserică de zid.

La 26 august 1632 câștigă lupta și, devenind domn al țării, începe construcția propriu-zisă.

Împreună cu soția sa, Elena, ctitorește mai multe biserici și mănăstiri, printre care Sarindari și Plumbuita din București, Căldărușani, Maxineni, Govora și Arnota, unde este și înmormântat.

Biserica Mănăstirii Sadova a fost restaurată complet după anul 1900, fiind sfințită în 1904, în prezența Regelui Carol.

După documentele existente și mai ales din picturile mănăstirii, reiese că aceasta a găzduit la început călugări, dar în 1959 avea obște de călugărițe. Acestea au fost însă obligate să părăsească locașul, în urma decretului 410, iar biserica a fost transformată în biserica de mir.

În 1992 s-a reluat aici viața monahală și așezământul a fost populat cu călugărițe, dar în 1994 s-a revenit la obștea de călugări, așa cum fusese inițial.

Biserica este din cărămidă, cu ziduri groase, înălțate pe o fundație din bolovani de piatră.

Are un pridvor închis, destul de încăpător. Între naos și pronaos există doi stâlpi laterali groși, care despart cele două încăperi.

Aceștia susțin arcada pe care se reazemă turla, de formă octogonală, acoperită cu plăci de azbociment.

Acoperișul bisericii este din tablă galvanizată, iar pardoseala, mozaicată.

Pereții sunt străpunși de ferestre mari, duble, și în interior se păstrează încă o bună parte din pictura originală, curățată în 1904.

În exterior, un brâu median gros, torsionat, împarte zidurile în două registre. Ambele sunt împodobite cu firide, cele de deasupra având ornamente deosebit de elegante.

Sub cornișa există un brâu ferastrău, alcătuit din trei rânduri de cărămizi.

Reluarea vieții monahale a impus și reparații bisericii și clădirilor din jur, redând locașului frumusețea discretă de odinioară.