Monumentul a fost ridicat imediat după primul război mondial (1930-1933). Proiectul construcției unui monument al eroilor la Turnu Severin s-a născut în 1924, când comitetul local al Societății “Cultul Eroilor” s-a adresat unor arhitecți pentru propuneri de planuri în referire.

Decizia edificării monumentului s-a luat la 27 mai 1927, odată cu alegerea unui nou comitet al Societății „Cultul Eroilor”. În 1928 comitetul a hotărât să facă intervențiile necesare către Primaria Severineană pentru a obține un loc în Parcul Rozelor în vederea amplasării monumentului.

La data de 10 iunie 1929 s-a hotărât amplasarea monumentului în Parcul Rozelor, în fața caselor Iorgu Tache Popescu și Dimitrie Burileanu. Monumentul era terminat la jumătatea lui iunie 1933, anul în care se sărbatorea Centenarul orașului Turnu Severin.

Monumentul Eroilor a fost inaugurat la 4 iunie 1933. Monumentul conține o frumoasă criptă care adăpostește osemintele eroilor severineni și mehedințeni căzuți în luptele din Primul Război Mondial de la Alion, Cerna, Câmpia Severinului.

Monumentul Eroilor Mehedințeni din Războiul Reîntregirii a fost dezvelit la 25 octombrie 1933 în prezența regelui Carol al II lea.

După 1990 monumentul și-a recâștigat locul în conștiința publică severineană și mehedințeană, fiind locul de reculegere și de reîntoarcere la gloria și valorile românești perene.

Participarea României la Primul Război Mondial cuprinde totalitatea măsurilor și acțiunilor de ordin politic, diplomatic și militar desfășurate de statul român, singur sau împreună cu aliații, între 28 iulie 1914 și 11 noiembrie 1918, în vederea atingerii scopului politic principal al participării la război – realizarea statului național unitar român.

Din punct de vedere al statutului de beligeranță, România a fost pe rând: țară neutră în perioada 28 iulie 1914 – 27 august 1916, țară beligerantă de partea Antantei în perioada 27 august 1916 – 27 noiembrie 1917, în stare de armistițiu în perioada 27 noiembrie 1917 – 7 mai 1918, țară necombatantă în perioada 7 mai1918 – 9 noiembrie 1918, țară beligerantă de partea Antantei în perioada 9 noiembrie 1918 – 11 noiembrie 1918.

În august 1916, România primește un ultimatum să decidă dacă dorește să se alăture Antantei „acum ori niciodată”. Sub presiunea cererii ultimative, guvernul român acceptă să intre în război de partea Antantei, deși situația de pe fronturile de luptă nu era dintre cele mai bune.

România a intrat în lupta într-un moment defavorabil. Se apreciază că, dacă ar fi intrat în război de partea Antantei în 1914 sau 1915, s-ar fi putut evita cucerirea Serbiei. La începutul anului 1916, românii ar fi putut sprijini Ofensiva Brusilov. Cauza principală a întârzierii intrării în război a României a fost neîncrederea cvasigenerală a liderilor politici și militari români în Rusia.