Palatul Arhiepiscopiei Tomisului din oraşul Constanţa a fost construit, între anii 1928-1932. Planurile construcției aparțin arhitectului Ion D. Enescu.

Ion D. Enescu (cunoscut și ca I.D. Enescu; n. 17 februarie 1884, Curtea de Argeș – d. 1973, București) a fost unarhitect român, proiectant al mai multor clădiri publice din România și Subsecretar de stat la Ministerul Lucrărilor Publice în mai multe guverne interbelice, conducător al Colegiului arhitectilor din România.^[1].

Printre operele sale se numără clădirea Teatrului Dramatic din Galați sau Palatul Arhiepiscopal din Constanța.

Piatra de temelie a edificiului a fost pusă în anul 1925 în prezenţa unor importante personalităţi locale ale timpului, ca: Patriarhul Miron Cristea, Ministrul Cultelor (Al. Lepădatu), Prefectul Constanţei (Nicolae Negulescu) şi Primarul Constanței (Virgil Andronescu).

Palatul Arhiepiscopiei Tomisului are dimensiuni impresionante şi a fost construit în stil neobizantin. Clădirea palatului este structurată în adâncime, astfel încât este construită paralel cu biserica şi cu strada Arhiepiscopiei.

Construcția impunătoare a Palatului Arhiepiscopiei Tomisului este realizată pe patru nivele, are două faţade și este susținută de pilaștri de mari dimensiuni. Construcția ferestrelor prezintă mai multe forme, unele fiind semicirculare, altele dreptunghiulare sau în formă de arc frânt.

La ultimul nivel al clădirii, ferestrele sunt grupate câte trei, în timp ce ancadramentele ferestrelor de la parter sunt realizate în stil românesc, ceea ce dă un aspect deosebit întregii construcții.

Sediul Arhiepiscopiei Tomisului se află într-una dintre cele mai importante constucţii ale oraşului Constanţa, ce impresionează prin dimensiuni şi arhitectură: Palatul Arhiepiscopiei Tomisului.

Arhiepiscopia Tomisului este o eparhie din cadrul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a Bisericii Ortodoxe Române, are în administrare Județul Constanța, sediul fiind în Municipiul Constanța și este condusă de arhiepiscopul Teodosie Petrescu.

Cu o istorie bimilenară, presărata cu multe urcușuri și coborâșuri, Arhiepiscopia Tomisului este astăzi cea mai veche organizare creștină de pe teritoriul României, fiind întemeiată însuși de apostolii lui Hristos, Andrei si Filip. Veniți să propovăduiască Evanghelia lui Hristos, aceștia au hirotonit ierarhi în principalele cetăți din Scytia Minor. Nu se știe cu exactitate câți episcopi au fost rânduiți în regiune de către Sfinții Apostoli, dar, la un anumit moment al istoriei, conducerea ierarhică a provinciei s-a unificat, istoricul Sozomen (sec. VI) amintind că Scythia Minor în întregime a intrat sub oblăduirea unui singur episcop care își avea reședința în metropola provinciei, Tomis.

Între secolele IV-VII regiunea dintre Dunăre și Mare a fost organizată ca Mitropolie, dar odată cu venirea stăpânirii otomane, administrația bisericească de la Tomis a fost suprimată. După revenirea Dobrogei la Patria-Mama, s-a reînceput activitatea religioasă, sub scaunul episcopal de la Galați, iar după reorganizarea BOR de după Primul Război Mondial, este reinființată Episcopia Constanței. Aceasta este din nou dizolvată de autoritățile comuniste, urmând ca, din 1990, Arhiepiscopia Tomisului să reprimească demnitatea de eparhie de sine stătătoare.