Informații despre Portul Severin pot fi regăsite încă din secolul al XVIII-lea. După stăpânirea Olteniei (1718-1741), când avuseseră deja intenția să zidească pe același loc al Severinului de astăzi orașul “Carolina”, austriecii erau din nou prezenți în zonă încă din 1829 (Tratatul de la Adrianopol), construind deja în dreptul viitorului oraș, portul și în 1850, Șantierul naval necesar întreținerii vapoarelor confruntate cu străbaterea dificilă a cataractelor și stâncilor defileului Porților de Fier.

În anul 1841, capitala județului se mută de la Cerneți la Turnu Severin. Cu acest prilej se mută Prefectura, Tribunalul și Poliția. Industria modernă, instalațiile portuare, șantierul naval dau avânt la o dezvoltare economică în regiune fără precedent.

Începând cu 1859 Șantierul de reparații navale se transformǎ în Șantier naval.

Fiind un port industrial principal la Dunăre, în condițiile libertății comerțului, Turnu-Severin a facilitat pătrunderea capitalului austriac și occidental impulsionând schimbul de valori materiale necesare dezvoltării economice a României moderne.

Pe 8 mai 1866 prințul Carol I debarcă la Severin pentru a prelua conducerea României. Patru ani mai târziu, în 1870, primită în portul Severinului cu mare fast, pășește pentru prima oară pe pământul României, Regina Elisabeta (1843-1916).

În 1890 ia ființă la Turnu Severin Serviciul Fluvial Român pe Dunăre (SFR). Pentru dezvoltarea traficului fluvial propriu, în 1893, statul român cumpără de la Societatea Austriacă de Navigație cu Aburi pe Dunăre (DDSG) șantierul naval.

În 1914, cu un număr de 700 de muncitori, Șantierul Naval severinean este cel mai mare șantier fluvial din țară, și unul dintre cele mai importante șantiere de pe întreaga Dunăre, aici construindu-se cele mai mari vase fluviale ale țării: „Principele Carol”, „Giurgiu”, „Călărași”, „Domnul Tudor”. În anul 1915 este înființată Căpitănia Portului (până în 1990).

La 1918,  în urma negocierilor dintre Alexandru Marghiloman și Contele Ottokar Czernin (ministrul de externe al Austro-Ungariei), șantierul naval din Turnu-Severin este arendat pe timp de 40 de ani Puterilor Centale, la expirarea termenului putându-se face o nouă arendare. La 12 Octombrie 1918, 13 vase din flotila dunăreană austro-ungară primesc ordin de staționare în portul Severinului, în vederea asigurării retragerii armatelor austro-germane din Balcani, operație care se va incheia la 28 octombrie 1918.

La 14 iulie 1945 este înființată SovRomtransport, Societate de navigație româno-sovietică de tip SovRom, care are ca scop exploatarea în comun a mijloacelor și resurselor de transport ale Statului Român, în vederea plății datoriei de război către Uniunea Sovietică. Constituirea SovRomtransport (desfințată în 1954) are loc în contextul armistițiului încheiat în 1944 de România cu Uniunea Sovietică. Urmare a acestui fapt, partea română va contribui cu închirierea gratuită către Uniunea Sovierică a Șantierelui naval din Turnu-Severin, Constanța și Brăila, cargourile sovietice aflându-se într-un stadiu avansat de uzură, necesitând reparații constante.

Astăzi, portul Severin se află în coordonarea Companiei Naționale Administrația Porturilor Dunării Fluviale SA Giurgiu, fiind un port de tip fluvial, permițând acostarea barjelor de până la 3000 de tone.