Municipiul Caracal se întinde pe o suprafață de 72 km2 în câmpia cu același nume.
Dacă, în conformitate cu o statistică a anului 1845, Caracalul avea la acea vreme în cele 10 mahalale 952 de familii, deci aproximativ 5.000 de locuitori, recensământul din anul 2002 înregistrează un număr de 36.406 locuitori, din care 2.000 de tineri plecați la studii în țară. Cu mii de ani în urmă se poate spune că a fost o așezare (sat), situată mai târziu pe vechiul drum roman ce lega Sucidava de Romula-Malva. Dovadă stau nuclee de piatră specifice culturii de prund, unelte de silex și ciocane de piatră cu locașuri de înmănușare descoperite cu ocazia amenajării parcului „Constantin Poroineanu“, fosile animaliere, fragmente de vase pictate și de ceramică reprezentând cultura Vadastra, obiecte de bronz și de fier. Trecerea de la nivelul de așezare rurală la cea de târg, se va face mai târziu, odată cu dezvoltarea agriculturii și a comerțului în această parte a țării, și creșterii importanței drumurilor comerciale ce veneau din Transilvania pe valea Oltului la Dunăre și al Craiovei și Bucureștilor, ce se întretăiau la Caracal. În timp devine oraș-capitală a fostului județ Romanați.
În ceea ce privește numele orașului Caracal, s-au emis două ipoteze:
– Prima este legată de numele împăratului roman Marcus Aurelius Antoninus Caracalla (211-217), care în urma unei campanii împotriva geților, ar fi împroprietărit în anul 215 d.H. o parte din veterani, care au întemeiat o așezare ce i-a purtat numele – Caracalla, cetățenii Romulei primind cetățenie romană și numele de „romanates“;
– Prin a doua ipoteză se presupune că numele așezării a fost atribuit de către cumani în secolele IX-X, acesta fiind Cara-cale (Cetatea Neagră sau Turnul Negru). Poate să fie numai o simplă coincidență în toponimia orașului Caracal. Un argument privind prezența cumanilor pe aceste locuri, este actuala existență în zonă a unor sate purtând denumirea de Comani, Comanca, Comanita. Până în prezent, se acceptă ca primă atestare documentară a localității Caracal, hrisovul emis la 17 noiembrie 1538, la cancelaria de la Târgoviște a domnitorului Țării Românești Radu Voda Paisie (1535-1545), fiul nelegitim al lui Radu cel Mare.
Orasul Caracal a fost ridicat la rangul de în 1994, fiind al doilea municipiu din județul Olt, ca urmare a ponderii pe care o deținea în zonă, atât ca dezvoltare edilitară, cât și ca număr de locuitori, producție industrială și agricolă, calitate a vieții culturale și sportive, zestre spirituală și potențial uman deosebit.
Din punct de vedere edilitar, cele patru cartiere de blocuri și cele peste 5.000 de case dispun de alimentare cu apă curentă asigurată din trei surse, apă extrasă prin 63 de foraje, fiecare cu un debit mediu de 10 mc/h și adusă printr-o rețea cu o lungime de peste 37 km. Rețeaua de distribuție, inelară în proporție de 60% se întinde pe mai mult de 88 km.
