Pe plaiurile lui Ilie Moromete, unde odată se aflau întinșii codri ai Teleormanului (Câmpia Găvanu-Burdea), trăia acum 300 de ani familia boierească Hrizea Bălăceanu. De altfel, întreg nordul județului Teleorman se află sub “semnăturile” Bălăcenilor, o bună parte din așezările de aici purtând chiar numele lor (Balaci) sau păstrând câte un vestigiu care să le ateste prezența în regiune.
Ruinele din Tătărăștii de Sus sunt cele mai spectaculoase vestigii ale Bălăcenilor, o fortareață în adevăratul sens al cuvântului, cu ziduri înalte de 7-8 metri și mici bastioane în colțuri.
În curtea interioară poate fi identificat locul unde se află conacul, după pivnițele de sub el, astăzi scoase la suprafață. Acesta era despărțit printr-un alt zid de Biserica de pe domeniu, aflată astăzi în ruină, dar în conservare. De altfel, aici funcționează Mănăstirea Tătăraști, începând cu anul 2009, aducând o rază de speranță pentru conservarea cetății.
Numită și “La ziduri”, curtea familiei Hrizea Bălăceanu, datează din secolul XVI. În ultimii ani ai secolului XVIII, sora lui Hrizea Bălăceanu, Zoița, împreună cu soțul ei, Anghelache Amiras, aduc ultimele modificări fortăreței de la Tătărăști.
Ansamblul, ocupând o suprafață de 5.400 mp, este format din două incinte – curtea boierească întărită, cu locuințe și anexe, respectiv incinta mică, unde se află biserica paraclis.
Astăzi pot fi găsite doar incinta mică a complexului boieresc și biserica, din care au rămas fragmente de coloane, grinzi, contraforturi și lespezi, dar și urme ale picturii în frescă. În cadrul acestui ansamblu medieval se dorește înființarea unei mănăstiri.
Potrivit unor studii genealogice, familia Bălăceanu îşi are obârşia din Balaciu de Teleorman şi s-ar trage din „vechea casă a Basarabilor”. Badea Bălăceanu zis „Uşurelul” a avut de fiu pe acest agă Constantin, ajuns conte al Imperiului Habsburgic, ginere al lui Şerban Cantacuzino (luă în căsătorie pe Maria) şi duşman înverşunat al lui Constantin Brâncoveanu. Participă de partea austriecilor în războiul cu turcii, din oportunism, întrucât vâna tronul ţării. Este trădat de un căpitan de cazaci din Focşani, care lupta în oastea trimisă în ajutorul turcilor de Constantin Brâncoveanu. După mişeleasca sa moarte, se spune că Brâncoveanu a poruncit să se aducă capul lui, care a fost înfipt „într-un prepeleac, în mijlocul ogrăzii”, unde a rămas vreme de un an. Ion, fiul agăi Constantin Bălăceanu, va pieri şi el sub tortură, în vremea lui Vodă Mavrocordat, acuzat fiind de trădare faţă de austrieci. Pentru trădare, lui Badea Bălăceanu i se ard casele, rămânând numai biserica Sf. Dumitru.
