Casa Grigoriu a fost construită în anul 1910 fiind proiectată de arhitectul Adolf Linz în stil eclectic clasicist. În prezent „Casa Funcției”- M.A.N.

Adolf Linz este arhitectul care și-a pus amprenta din punct de vedere arhitectural, asupra Constanței sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX.

Documentele istorice atestă faptul că arhitectul s-a născut pe 3 august 1855, în orașul Brașov, în familia de germani Iohana și Adolf Linz.

A urmat cursurile gimnaziale în urbea natală, iar în 1867 a frecventat cursurile Școlii de Arte și Meserii din Viena, oraș în care va mai reveni de două ori, pentru a-și continua studiile în inginerie și arhitectură.

Devenit angajat al firmei Förster Chevalier de Renke, este însărcinat cu supravegherea şantierului acesteia de la Palatul Regal din Bucureşti.

După ce a obţinut diploma de inginer şi arhitect, Adolf Linz s-a angajat la Biroul austriac de construcţii din capitală.

În anul 1891 s-a stabilit la Constanţa devenind arhitect al armatei. Prin urmare, în această calitate a proiectat cazărmi, edificii pentru manutanţă şi clădirea Cercului Militar.

În paralel, a lucrat şi pentru Primăria Constanţa, după cum ne relevă documentele din patrimoniul Serviciului Judeţean Constanţa al Arhivelor Naţionale. Astfel, pe ordinea de zi a şedinţei Comisiei Interimare a urbei tomitane din 18 octombrie 1891, la punctul 11, s-a aflat cererea lui Adolf Linz pentru alocarea unei diurne deoarece îndeplinea atribuţiile postului de inginer-arhitect, rămas vacant.

În realitate, acesta a fost o vreme şi arhitect al Primăriei Constanţa, până în anul 1895, pentru ca mai apoi să-şi deschidă propriul atelier de proiectare.

Grigorie M. Grigoriu a fost fruntaș al obștii ar­mene din Constanța și repre­zentant de elită al vieții co­merciale locale. A fost prim aju­tor de primar și consilier al primăriei orașului între 1913-1920, președinte al Ca­merei de Comerț și Industrie și pre­ședinte al Sfatului negusto­resc.

Marele filantrop a sprijinit atât Biserica cât și Școala ar­meană din Constanța. Aju­toarele lui n-au încetat nici-un moment, chiar și atunci când se afla la Viena, spitalizat. A fost condus pe ultimul drum, la Cimitirul armenesc din Cons­tanța de numeroși prieteni. „Defunctul Grigore Grigoriu a lăsat ne­gus­torimii constăn­țene o cale luminoasă pe care ea va mer­ge, mereu, deoa­re­ce e calea cinstei și a propă­șirii”, au fost cuvintele de adio ale unui lider al orașului.