Cabaretul „Britania” nu are în comun cu englezii decât numele. „Britania” era, în 1909, un nume exotic, inedit la malul Mării Negre şi în România iar proprietarul, un Mişu Georgescu pe care presa îl ţinea în discreţie, a ştiut încă de la deschidere că a dat lovitura.
Cabaretul „Britania” din Constanţa este primul local de varieteu din România şi din Balcani, fiind special construit pentru spectacole şi petrecere a timpului liber. Un fel de „Moulin Rouge” într-o lume care privea încă ameţită noua modă.
Stilul arhitectonic este unul foarte modern pentru acea vreme, un Art Nouveau mai puţin complicat dar fără dubii. Doar cupola de deasupra fostei intrări şi caracterul stingherei inscripţii nedistruse mai sunt martore ale începutului. Ferestrele dreptunghiulare, geometrice şi deloc foarte spaţioase erau o inovaţie a timpului.
La etajul cabaretului, iniţial a fost plasat un balcon semicircular, din feronerie decorativă, care asigura o bună vedere spre circulaţia intensă a potenţialilor clienţi. Un parter spaţios, cu o imensă sală de recepţii, asigura cea mai mare parte a afacerii. Demisolul clădirii era compartimentat atât pentru bucătărie şi veselă cât şi pentru numeroasa garderobă a trupelor de artiste venite în turneu din diferite oraşe şi ţări. Etajul clădirii, singurul, dispunea de un număr redus de camere, acolo unde, surpriză, nimeni nu avea nici timp de odihnă, nici vreme de somn.
În prelungirea cabaretului se regăsea o terasă frumos împrejmuită cu un gard din piatră şi feronerie, cu mese amplasate printre flori şi arbuşti ornamentali şi cu un ring circular, în mijlocul ei, pentru dans şi spectacole. Vasta sală de la parter oferea, pentru preţuri piperate, bucătărie românească, franceză şi germană. Băutura era adusă direct din port şi provenea din pivniţele franceze şi italiene, din oraşele Greciei şi, câteodată, când un proprietar dorea să plătească un spectacol pentru reclamă, şi din podgorii româneşti. Spectacolul începea întotdeauna după ora 21 şi nu de puţine ori se termina în zori. Costul unui bilet de intrare era foarte ridicat pentru salariile obişnuite: 40 de lei de persoană dar niciodată „Britania” nu ducea lipsă de clienţi. Concerte, baluri, întruniri mondene, mici piese artistice, şansonete la modă, muzică teribilă de jazz, baluri mascate. Toate erau în program, de-a lungul săptămânii, de luni până duminică. Spectatorii proveneau, cel mai adesea, din lumea potentaţilor financiari ai Constanţei, din marinarii cu salarii bune care opreau în port, din rândul străinilor care vieţuiau în oraş şi, când venea vara, din elita mondenă a Bucureştilor. Faima „Britaniei” era atât de mare încât nu de puţine ori trenurile rapide aduceau, la sfârşit de săptămână, o parte a demimondenelor Capitalei, împreună cu impresarii lor. Cine ar fi vrut să piardă vreun moment cu celebra vedetă pariziană Zurka, cu steaua vieneză Lizzi Moree, cu italiencele Norina şi Leonilda sau cu blonda voluptuoasă din Varşovia, Malwa Czerkowska?
Anii de glorie ai „Britaniei” sunt plasaţi în neastâmpărata epocă nebună dintre cele două Războaie Mondiale. Spectacolele muzicale, cu numere artistice, includeau formaţii şi soliste din Bucureşti, din Europa şi din SUA generos plătite de proprietari pentru că veneau cu ultimele noutăţi: aici, în Constanţa Veche s-a cântat charleston pe o scenă pentru primele dăţi în România.
