În 1909, după ce Regele Carol I a inaugurat primul siloz al Portului Modern Constanța (autori: arh. Petre Antonescu și ing. Anghel Saligny) a discutat cu Saligny și Antonescu despre planul acestora de a realiza o Gară Maritimă majestoasă care va fi amplasată pe danele 11 și 12 ale portului.
Atunci, pe acel loc se aflau niște clădiri din lemn, care aduceau mai mult cu niște magazii mai mari și care adăposteau, printre altele, Vama și Gara Feroviară – unde erau debarcați călătorii din trenul Orient-Express care luau în continuare vaporul spre Constantinopol.
După 1910, arh. Petre Antonescu proiectează o clădire în stil neo-românesc, cu funcțiuni multiple: Gară Feroviară, Gară Maritimă, Vamă, Poliția Portului, Restaurant, Săli de așteptare, etc. Acest proiect grandios, care avea pe axul central un turn foarte înalt prevăzut cu ceasuri la partea superioară, nu s-a mai realizat din cauza venirii războiului pe meleagurile noastre. În perioada interbelică s-au reluat discuțiile pentru realizarea acestei clădiri.
Pe acest loc, unde, printre altele, în anul 1864, în portul englezesc de atunci, domnitorul Alexandru Ion Cuza venit de la Cernavoda cu trenul companiei DBSR, lua vaporul spre Constantinopol, vor începe lucrările unei Gări Maritime (în anul 1930), proiectată de data aceasta de arh. Crizantema Stămătescu în stil modernist și cu elemente Art Deco.
Clădirea, după anul 1931, a fost modificată de câteva ori de către arh. Gheorghe Brătescu și a fost dată în folosință în anul 1935. Modificările au fost făcute și pentru faptul că demisolul avea cota sub nivelul mării și pe timpul lucrărilor infrastructurii s-au produs infiltrații – deși în proiectul inițial a fost prevăzută utilizarea unor betoane hidraulice cu adaos de tuf vulcanic importat din insula Santorini. Pentru a contracara aceste efecte s-au dispus lucrări suplimentare prin turnarea unei plăci din beton pe strat de piatră spartă și executarea unei șape hidrofuge, dren de piatră sub pardoseală, tencuieli impermeabile verticale, pe ambele fețe la pereții interiori și exteriori.
Gara Maritimă a fost concepută pentru a răspunde unor cerințe funcționale complexe – zona de acces public pentru călători cu spațiile conexe (hol de așteptare și primire, saloane de resturant pe clase, case de bilete, anexe), zona de control tranzit (control vamal documente și bagaje, poliție portuară, birouri), zona pentru funcțiuni administrative și zona cu funcțiuni private (locuințe de serviciu, sală de protocol cu anexe), inclusiv spații tehnice și pentru servicii de mentenanță. În afară de aspectul modernist al clădirii se remarcă elementele de Art Deco la ferestre și uși, iar la partea superioară, frontoanele sunt decorate cu doi delfini în jurul unui scut (un vechi element de heraldică al Dobrogei), care are în mijloc un ceas.
În socialism, datorită diminuării traficului de pasageri, clădirea a fost folosită ca sediu al Administrației Portului, funcție care s-a păstrat până astăzi. După anul 2000 s-au reluat propunerile de a se construi o nouă Gară Maritimă, dar într-un alt loc, la dana zero, lângă vechiul far Carol I, deoarece adâncimea mării de la danele 11-12 nu mai corespundea pescajului mult mai mare al actualelor nave de croazieră. Şi astfel, după anul 2005 s-au demarat proiectul și apoi lucrările noului Terminal de Pasageri, care astăzi are o capacitate de operare de 100.000 de pasageri pe an. Sezonul de croaziere 2014 a înregistrat peste 92 de sosiri ale navelor de pasageri în Portul Constanţa, un număr record!
