Monumentul funerar Vorvoreanu se află în cimitirul Ungureni și a fost realizat de Raffaello Romanelli, sculptor italian care a realizat peste 300 de lucrări plastice, 40 dintre acestea existând în România. Multe altele se găsesc în orașul Detroit, Michigan, Statele Unite ale Americii.
Statuia a fost creată în 1898, reprezentând în mărime naturală milionarul craiovean Gogu Vorvoreanu, într-o atitudine distinsă, impunătoare.
Descendenţi din bătrâna Eladă, din pământul lui Homer şi Ulise, Vorvorenii au păşit în Oltenia la sfârşitul secolului XVIII. Într-un timp foarte scurt au reuşit să se afirme între familiile de frunte ale Craiovei.
Seriozitatea în muncă şi mai ales iscusinţa de a gestiona fiecare venit, au făcut ca această spiţă boierească să lase posterităţii valori inestimabile.
Vârful de lance în genealogia acestui neam a fost, fără îndoială, Gogu Vorvoreanu (1840 – 1911).
Personalitate proeminentă în viaţa urbei, Gogu a parcurs cu succes itinerariul unei mai mult decât generoase cariere.
Doctor în drept şi avocat de prestigiu internaţional, a îndeplinit pe rând următoarele demnităţi: primar al Craiovei, Preşedinte al Consiliului Judeţean, membru la Curtea de Apel Craiova, Procuror General, deputat, preşedinte al Consiliului de Administraţie al Băncii Comerţului şi Comandor al Ordinului „Steaua României”, Mare Ofiţer al Ordinului „Coroana României” şi membru activ al Partidului Liberal.
Pe lângă calităţile sale incontestabile şi agilitatea politică de care totdeauna dădea dovadă, Gogu Vorvoreanu a fost şi un mare filantrop. De această calitate a dat dovadă mai ales în timpul Războiului de independenţă, dintre anii 1877-1878, atunci când, la rugămintea Majestăţii Sale Carol I, Regele României, a transformat una din locuinţele sale în spital pentru îngrijirea răniţilor.
S-a căsătorit cu distinsa domnişoară Polina Vrăbiescu, descendentă a unei familii de mari proprietari, bine situată în ierarhia burgheză a Băniei.
Dumnezeu i-a binecuvântat cu nouă odrasle, trei băieţi şi şase fete: Aurelia, Zoe, Eliza, Constantin, Polineta, Ioan, Eleonora, Angela şi Gheorghe. Prin căsătoriile de mai târziu, Vorvorenii au ajuns să domine întreaga viaţă a oraşului. În arborele genealogic au apărut nume noi precum: Pleşia, Geblescu, Călinescu, Brătăşianu sau Prodan, sonore prin poziţie socială, avere sau carieră. Cu toate acestea, în cronica familiei putem descoperi şi partea tristă a istoriei. Din voia Părintelui Ceresc, patru dintre vlăstarele Vorvorenilor, Ioan, Goguleţ, Eleonora şi Angela, au fost chemaţi din fragedă pruncie în ceata drepţilor. Din toate aceste încercări, Gogu şi Polina au avut de învăţat multe. Au realizat că nimic nu se poate face fără jertfă, că de la Dumnezeu sunt toate şi la El trebuie să se întoarcă.
Latura filantropică a Familiei Vorvoreanu este evidentă prin actele de caritate şi donaţiile pe care Polina le-a făcut către mai multe sfinte locaşuri din Oltenia.
