Vineri, 31 mai 1935, satul Maglavit, judetul Dolj. În vreme ce se afla pe câmp cu oile, un tânăr de 17 ani a avut o viziune misterioasă. În faţă i-a apărut un bătrân îmbrăcat în alb, care levita la 20 cm de pământ, lângă o salcie. Speriat, Petrache Lupu a vrut s-o rupă la fugă, însă s-a împiedicat şi a căzut. Atunci, băiatul a fost povăţuit să îndemne oamenii la pocăinţă şi să se ducă la preotul din sat, Nicolae Bobin, ca să-i spună ce s-a întâmplat.
Petrache nu s-a încumetat să asculte vedenia, crezând că mintea îi jucase o festă. O săptămână mai târziu, la 7 iunie, bătrânul şi-a făcut din nou apariţia, dar tânărul iarăşi n-a dezvăluit nimănui cele întâmplate, de teamă ca oamenii să nu-l considere nebun şi să-l trimită în vreun ospiciu. În următoarea zi de vineri, la 14 iunie, în jurul orei 18.00, ciobanul a avut din nou viziunea dinainte. La scurt timp după ce Petrache Lupu a dezvăluit ce i se întâmplase, păţania lui făcuse înconjurul României. Pelerinii au început să vină din toate colţurile ţării, împreună cu bolnavi în căutarea alinării suferinţelor. Ziarele au contribuit din plin la popularizarea cazului, astfel că mulţimea de oameni creştea de la o zi la alta. Lângă biserica la care slujea preotul Bobin, tânărului i-a fost construit un foişor, prin faţa căruia treceau mulţimile pe jos, în căruţe, trăsuri ori cu maşini de la oraş. Petrache Lupu a fost plimbat prin ţară, adesea fiind vizitat de episcopi, mitropoliţi, politicieni, atât autohtoni, cât şi din străinătate. Minunile n-au întârziat să apară. Ologii care veneau la Maglavit ori îl întâlneau pe vindecător aruncau cârjele şi plecau pe picioarele lor, fericiţi, spre casă. Pentru credinţa lor, mulţi orbi au început să vadă, pocăindu-se şi urmând calea dreaptă.
Decenii în sir apoi, numele lui Petrache Lupu, respectiv acela al comunei doljene Maglavit, au fost sinonime cu „minunea divină” şi cu vindecările miraculoase săvârşite aici. Dar şi cu afluenţa puhoaielor de pelerini. În vara anului 1935, într-o singură zi, zece trenuri suplimentare supraîncărcate au pornit din Craiova pentru a transporta pelerini la Maglavitul situat la 15 kilometri de Calafat.
După intrarea României în război cu ruşii, alături de aliaţii nemţi, Petrache Lupu a fost dus cu avionul până la cotul Donului, ca să sfinţească trupele, din ordinul personal al mareşalului Ion Antonescu. Se spune că prezicătorul ar fi spus oştirii că războiul va fi pierdut de români. După venirea comuniştilor la putere, Petrache Lupu a fost marginalizat, iar oamenii l-au mai vizitat, de frică, doar pe ascuns. În noaptea de 1 august 1952, o maşină a intrat în localitatea în care sfântul îşi ducea zilele. Acesta îi aştepta în curte, primenit şi îmbrăcat în haine curate. L-au suit în maşină, dar motorul maşinii n-a vrut să pornească, decât după ce Petrache s-a rugat în acest sens. Întors acasă în luna octombrie, securiştii l-au mai ridicat în câteva rânduri, fără să-i poată găsi vreo vinovăţie pentru a-l trimite la canal. Petrache Lupu a fost căsătorit cu Veta, care a murit în 1966. S-a recăsătorit, trăind până în anul 1998, într-o casă cu nimic mai deosebită decât celelalte din sat. Interesant este că ciobanul devenit sfânt n-a luat niciodată bani din donaţiile făcute de cei care-l vizitau la Maglavit. Neurologul Gheorghe Marinescu şi profesorul Constantin Parhon, care l-au consultat pe cioban, au pus verdictul că acesta era perfect sănătos.
