Biserica „Izvorul Tămăduirii” din municipiul Calafat, cunoscută şi sub numele de Biserica „Grecească” a fost zidită între anii 1864 – 1874.
Terenul a fost donat de ctitorul ei, Hagi Panait Theodoru, fiind amplasat în cel mai pitoresc şi înalt loc al oraşului, la o înălţime de peste 70 de metri deasupra nivelului Dunării, având o frumoasă vedere spre Dunăre şi Vidin.
Sfântul locaş este în formă triconică, cu ziduri solide de peste un metru în grosime, are trei turle, două pe pronaos şi una pe naos, ce se sprijină pe stâlpi solizi în formă pătrată, cu latura de un metru.
Interiorul bisericii este înnobilat de patru policandre de cristal veritabil de Murano.
În naos, pe partea dreaptă, la vedere, se află un epitaf de mare fineţe, realizat prin cusătură în basorelief din fir de aur şi argint, reprezentând scena punerii Domnului Hristos în mormânt.
În perioada Războiului de independenţă, biserica a suferit avarii grave, fiind lovită de obuzele inamice, care i-au distrus complet turla.
Acest lucru este consemnat de raportul întocmit de comandantul artileriei oraşului, unde se menţionează că: „17 lovituri au fost îndreptate asupra Bisericii Greceşti, unde se găsea ofiţerul observator şi staţia telegrafică; un obuz a lovit uşa bisericii, a intrat înăuntru, a explodat şi a sfărâmat ornamentele; un altul a pătruns în acoperiş, un al treilea a lovit turnul. În urma acestora, ofiţerul nu mai putea face observaţiile din cauza zgomotului şi a norului de pulbere.
Un al patrulea obuz pătrunde prin fereastra din faţa bisericii rupând grilele, face explozie în interior dărâmând şi lovind mai multe părţi din interior, un al cincilea loveşte în turnul din mijloc trecând prin ferestrele pe care le scoate din zidărie şi în fine, al şaselea cade înâuntrul bisericii, rupând sârmele conductoare şi aparatele.
Din acest moment, atât ofiţerul cât şi telegrafiştii geniului au fost siliţi a părăsi biserica şi a se adăposti mai înapoi şi în lături după un mal de pământ”.
În decursul timpului, sfântul locaş a fost restaurat prin contribuţia credincioşilor şi a oficialităţilor locale, fiindu-i redată strălucurea de altă dată.
