Comuna Gârla Mare are un trecut destul de vechi. În centrul comunei lângă șoseaua principală se află construită în aceeași curte cu Biserica parohială și Biserica Pogorârea Sfântului Duh, monument istoric.
Poziția vechii așezări a comunei era cu totul alta decât cea de astăzi. Primele locuințe se găsesc pe versantul sudic la loc ferit de inundațiile Dunării.
Dupa împroprietărirea de la 1864, vatra satului s-a schimbat, iar primele așezări s-au grupat în jurul unei noi biserici construită mai sus pe platou. În decursul vremii și această biserică s-a ruinat. Pe același loc se afirmă că proprietarii otitilișani din partea locului au văzut nevoia locuitorilor și au ridicat biserica ce dainuiește până astăzi.
Din sinodicul întocmit de Pr. Nicolae Blujdescu, care a păstorit din 1911 și i-a întrebat pe cei bătrâni, reiese că această biserică este clădită pe temelia altei biserici mai vechi, motiv pentru care poartă două hramuri “Pogorârea Sfântului Duh” și “Sfânta Troiță”.
Conform pisaniei bisericii, piatra de temelie a fost pusă în 1836, iar construcția a fost finalizată în 1838.
Biserica este construită din cărămidă arsă cu mortar de var, acoperită cu țiglă, având formă de corabie.
În față este prevăzută cu o tindă deasupra căreia se înalță o turlă pătrată acoperită cu table, care datorită uzurii s-a prăbușit. Spațiul dintre coloanele ce susțin acoperișul tindei și turla s-a închis ulterior cu cărămidă și s-au adăugat ferestre și uși în față spre a se mări spațial, devenit o necesitate odată cu sporirea populației.
Biserica este împărțită în pronaos, naos și altar. Zidul despărțitor dintre pronaos și naos este construit din caramidă, gros de 0.80 m și străpuns de o parte și alta a unei intrări prin mijloc de două ferestre.
Pereții sunt drepți, iar bolțile simple, ușor arcuite. Catapeteasma este executată din cărămidă cu nișe puțin adânci și zidită până sus pe care s-a pictat după iconografia cerută de stilul ortodox.
Întreaga pictură atât la interior, cât și la exterior este în frescă după stil bizantin ascetic cu respectarea iconografică.
Toate inscripțiile sfinților și pisania sunt făcute cu litere kilirice. În pronaos, pe pereți sunt zugrăviți ctitorii: “Crucerul Seroan Otitelișanu, Doamna Crucereasca Ruxandra Otitelișanca, fiu Sardaru Constantin Otitelișanul, fiul Camuinaru Iancu Otitelișanu, soție Saftica Zetserdaru Dumitrache Polizu, soție Luta, Din Otitelișanu, sora Catinca Cuzasea, nepoata Cristita Nicolae Vladaianu, soție Stana D. Postelnicu, Nicolae Scafes (fiu) soție leanca”.
Nici în interiorul bisericii și nici în jurul ei nu sunt morminte ale ctitorilor sau ale altor persoane.
