A fost construită în anul 1878 și este situată în localitatea Călugăreni.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta denumirea de Uzunu, făcea parte din plasa Câlniștea a județului Vlașca și era formată din satele Călugăreni-Vartiade, Uzunu, Buturugari, Călugăreni-Moșteni și Călugărenii Mănăstirii (Crucea de Piatră), având trei biserici, două școli și trei mori de apă (una pe Neajlov și două pe Câlniștea). La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționau în aceeași plasă și comunele Brăniștari și Strâmba Mare. Comuna Brăniștari era formată din satele Brăniștarii de Jos, Brăniștarii de Sus, Brăniștari-Moșteni și Năneasca, având în total 865 de locuitori, două biserici, o moară și o școală cu 37 de elevi (dintre care 11 fete). Comuna Strâmba Mare era compusă din satele Strâmba de Jos, Strâmba de Sus și Crângurile, având în total 1515 locuitori; existau aici trei biserici, o școală și trei mori pe Neajlov.
Anuarul Socec din 1925 consemnează redenumire comunei Uzunu în Călugăreni, ea făcând parte din plasa Călugăreni din același județ; comuna avea 2265 de locuitori în satele Călugăreni, Crucea de Piatră și Uzunu. În plasa Călugăreni se aflau și comunele Brăniștari (cu 3828 de locuitori în satele Brăniștari și Moșteni-Dobrotești) și Strâmba (cu 4000 de locuitori în satele Crânguri, Strâmba de Jos și Strâmba de Sus). În 1931, satele Strâmba de Jos și Strâmba de Sus au fost unite formând satul Strâmba.
În 1950, comunele au fost transferate raionului Vidra și apoi (după 1952) raionului Giurgiu din regiunea București. Comuna și satul Strâmba au primit în 1964 denumirea de Hulubeștii. În 1968, comunele au trecut la județul Ilfov, comunele Brăniștari și Hulubești fiind desființate, satele lor trecând la comuna Călugăreni; tot atunci, satul Moșteni-Dobrotești a fost desființat și comasat cu satul Brăniștari.[15] În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu.
În comuna Călugăreni se află trei monumente istorice de interes național: monumentul de for public „basoreliefurile din bronz de pe podul peste Neajlov” (mijlocul secolului al XX-lea), și monumentele memoriale sau funerare: „crucea lui Mihai Viteazul” (1912–1913) aflat la circa 1 km est de DN5 în zona satului Crucea de Piatră; și ansamblul comemorativ Șerban Cantacuzino, aflat tot la Crucea de Piatră, pe DN5, vis-a-vis de biserică, și alcătuit din capelă (1845) și crucea lui Șerban Cantacuzino (1682).