Peștera „Magura” este situata în nord-vestul Bulgariei, la 25 km de orașul Belogradchik. Aceasta s-a fost format în movila de calcar Rabisha (461 m ASL), ceea ce reprezintă o mică grotă, o rămășiță a mantalei Mezozoice Belogradchik. Baza grotă este făcută din Triasic, colorată cu gresie rosie mai sus, în care se află roci carbonatice din Jurasic și Cretacic.
„Magura” este una dintre cele mai mari pesteri din Bulgaria, cu o lungime totală a galeriilor existente de circa 2500 m Aceasta constă dintr-o galerie principală, care merge spre sud-est – nord-vest și are trei ramuri laterale.
Culoarele au dimensiuni impresionante. Lungime este de peste 200 de metri, o lățime de peste 50 de metri și o înălțime de peste 20 de metri. Pestera in sine a fost formată în calcarele cretacice inferioare albe, de o grosime medie de 100 m cu stalactite și stalagmite care se dezvăluie vizitatorului într-o poveste subterana.
Temperatura medie anuala în pestera este de aproximativ 12 grade. Intervalul de umiditate a aerului este de la 55% la 80%. Picurarea rapidă de apă este, fără îndoială, legată de iazurile mici situate în Galeria de pe bolta. Prezența curenților de aer în peșteră se explică prin înlocuirea regulată a aerului încălzit din pestera cu frigul din exterior și vice-versa.
Animale de pestera tipice – troglobionts (organisme care sunt oarbe sau parțial nevăzătoare, cu aripi atrofiate și corpul decolorate) în peștera „Magura” s-au stabilit două tipuri – păduchele de lemn și diplura de zăpadă.
Locuitori permanenti și interesanti ai pesterii sunt kolenbolata – insecte săritoare ca un purice mai mare de 2 mm. Există, de asemenea, diferite tipuri de centipede, râme, gândaci mici, păianjeni.
În Bulgaria s-au întâlnit 29 dintre cele 30 de specii de lilieci identificate în Europa.
În peștera „Magura” s-au gasit patru specii de lilieci – potcoavă mare, liliac potcoava mic, liliac-șoarece și liliac Schreiber.
Condițiile favorabile de viață și locația sunt factori care fac ca omul să locuiască în peșteră. Primele urme ale prezenței sale se referă la sfârșitul perioadei paleolitice / 8000 de ani b.c. În această perioadă, peștera a fost folosită în principal pentru adăpost temporar. De atunci sunt și picturile rupestre în galerie. În epocile ulterioare – neolitic și eneolitic, Măgura a devenit locuință permanentă a omului preistoric care își exprimă starea spirituală prin crearea de scene de dans cu oameni, vânători și animale.
Se pot observa dovezi de viața din epoca bronzului / 3200-2100 ani î.c.. Aici sunt localizate locuințe, furnale și forje. S-au găsit unelte de piatră și os, arme si bijuterii.
Materialul ceramic este reprezentat de boluri, oale, cești cu pereți subțiri, cu mânere mari, carafe, fuse executate manual. Vasele bune sunt lustruite la suprafață cu negru și maro inchis sau cu altă culoare închisă, cu ornamente geometrice decorate cu cercuri și linii adânc incizate și executate cu un cui sau o lamă subțire. A fost, de asemenea, găsit și un askos de lut – o piesă extrem de rară pentru această perioadă.
Oamenii au plecat din peștera în perioada romană, în antichitatea târzie și evul mediu, și s-au stabilit în zona de pre-intrare pe pantele din apropiere și au construit instalații de protecție de-a lungul vârfului movilei.
Galeria de Arta este situată la 375 de metri de intrarea naturală a peșterii. Numărul total de imagini depășește 750 de picturi cu guano nefosilizat și sunt în gama cronologică cea mai largă (de la epipaleolitic la epoca fierului timpuriu – 8000-600 î.c.). Imaginile includ povestiri de vânătoare, mitologice, rituale și scene cu ithyphallic (este descrisă o ciupercă de foc care conține o substanță cu un efect narcotic) dispuse în friză. În „Sanctuar” este prezentat conservat integral în arta rupestra din Europa, un calendar solar anual de la sfarșitul erei eneolitice.
