Pestera Coroana este cea mai frumoasă dintre toate 121 peșteri găsite în expedițiile clubului „Bell lilieci”. Acest lucru poate fi văzut în tot felul de formațiuni de calcit secundare pe care natura le poate crea cu fantezia sa unică. Prin urmare, este numită pe bună dreptate Veneția.
Lungimea peșterii este de aproximativ 200 m, în care există cinci camere. Deplasarea sa a fost de 26 m.
Formată în calcar în jurasic în creasta de munte (coroană de flori Belograchishki) – o rămășiță a piciorului nordic al Belogradchik, Creasta Vestică.
La 3 m după intrare se află prima cameră. La capătul ei este un pasaj îngust prin care se coboară doi metri în jos în a doua cameră a peșterii. În peretele de nord se dezvăluie o gaură prin care se intră în a treia hală, cu dimensiuni de 20, 15 lățime și înălțime între 3 și 6 m. Aici pestera își dezvăluie frumusețea sa unică. Există tot felul de formațiuni secundare – stalactite, stalagmite, corallites, vase sinter și lacuri – colorate în tonuri de galben, maro și roșu pal. Rezultă o a patra cameră care seamănă cu un labirint format din bolovani mari și stalactite aproape adiacente. Partea de jos este acoperită cu lut, iar în unele locuri – cu o crustă sinterizată puternic. În cea mai mică parte a sălii – este fostul lac cu formațiuni specifice asemănătoare unor buzdugane. Din tavan coboară stalactite conice, între care a crescut helicates semnificative. Camera a cincea și ultima este relativ săraca în formațiuni. Tipice pentru peșteră sunt o serie de șase gropi, dintre care cele mai profunde sunt de 12 m. Plafonul sălii este tăiată de numeroase fisuri verticale.
Temperatura din pestera este 9,60°C și 100% umiditate.
Peștera a fost descoperită în 1970, în timpul unei cariere în apropierea stației Oreșeț, Haskovo.
Zona naturală este protejată pe o suprafață de 1 ha.