Ctitorie a lui Constantin Șerban Basarab, Sf. lăcaș al satului Dobreni a fost construit între anii 1642-1646 , a fost inaugurat în data de 15 august 1645 și are hramul „Adormirii Maicii Domnului ”.
Constantin Șerban Basarab, numit și Cârnul (a avut nasul tăiat), a fost domnitor al Țării Românești în perioada 19 aprilie 1654 – 26 ianuarie 1658.
Așezată pe malul drept al Cociocului, Biserica construită în formă de navă este o construcție impunătoare cu lungimea de 19 m, lățimea de 9 m și înălțimea de 17 m.
Este construită în stil tradițional, cu latura de la răsărit dispusă în semicerc, cu o singura turlă, așezată pe pronaos, ce a servit inițial drept clopotniță la care se avea acces printr-o ușă aflată în pronaos și o scară de lemn în spirală.
Decorațiunile exterioare constau în modele, arcade executate în tencuială, dispuse pe două rânduri și delimitate de un brâu. Ferestrele și ușa de la intrare sunt încadrate în rame de piatră cu modele geometrice sculptate și cu grilaje de fier forjat, iar ușa este din lemn masiv.
Deoarece structura de rezistență a vechii clopotnițe nu mai putea susține clopotul bisericii, a fost construită o nouă clopotniță în anul 1935 la intrarea în curtea bisericii, clopotnița împodobită cu frumoase picturi.
Turla bisericii se compune din două trepte, prima treaptă este de formă pătrată, se continuă cu o a doua treaptă de formă octogonală, al cărei acoperiș are formă de cupolă. Aceasta din urmă a fost construită inițial din cărămidă, dar pentru că s-a dărâmat în urma unui cutremur, a fost refăcută din lemn acoperit cu tablă.
Pardoseala bisericii este realizată din piatră, iar în pronaos se află o parte din pictura originală distingându-se pe peretele nordic tabloul votiv reprezentându-l pe Constantin Șerban și alături de soția și fiica sa susținând pe mâini o imagine a bisericii. Tot în pronaos pe pardoseala de lângă peretele răsăritean se află mormântul Ilincăi mama lui Constantin, mormânt deasupra căruia este așezată o placă funerară.
În perioada 1982-1984 s-au efectuat lucrări de consolidare a bisericii afectată grav de cutremurul din anul 1977, realizându-se trei centuri din beton armat unite cu 14 stâlpi de susținere.
Naosul este separat de pronaos prin două coloane masive din cărămidă care susțin turla principală.
În naos și altar nu se mai păstrează pictura originală, actuala datând din anul 1899. Ea a fost repictată între anii 1989-1996.
Începând cu anul 1998 s-a trecut la procesul de restaurare a picturii originale din pronaos, o pictură de o frumusețe rară asemenea renumitelor mănăstiri din Nordul Moldovei, proces ce s-a încheiat în anul 2009.
De-a lungul timpului Biserica a cunoscut ample lucrări de împodobire și înfrumusețare ceea ce o face să fie o mărturie vie peste veacuri a frumuseții sufletelor dobrenarilor și de ce nu ale romanilor.
