În urmă cu circa 70 de ani, un grup de muncitori catolici din Belgia a venit la Giurgiu, pentru a construi o fabrică de zahăr. Comunitatea de catolici giurgiuveni era atunci, numeric, foarte mică și se aduna în zilele de sărbătoare doar într o „Casă de rugăciune” aflată în curtea actualei Parohii.
Oaspetii veniti la muncă au avut initiativa de a face un proiect de ridicare a unei biserici alături de această casă. Biserica a fost concepută în stil romanic și sfintită în 1936, de E. S. Mons. Alexandru Cisar. Reparată mai târziu în două rânduri, ea păstrează în interior o notă de intimitate și este, în prezent, suficientă pentru cele 88 de familii cu circa 246 de credinciosi.
Situată în aceeasi incintă, casa parohială este o fostă scoală de demult, spatioasă. A fost consolidată prin anii 1988 si adaptată functional la nevoile parohiale.
Există un cimitir catolic în oras, pe Soseaua Sloboziei nr. 3, în incinta căruia se află si o casă, locuinta îngrijitorului, construită de familia Harich. Casa este uzată în proportie de 90 % si trebuie refăcută în timp cât mai scurt.
Singura filială apartinătoare parohiei se află la 80 km depărtare. Este vorba de comunitatea din orasul Oltenita, cu aproximativ 9 familii si 29 de credinciosi. Sfânta Liturghie se celebrează în casele credinciosilor de aici, în fiecare duminică.
În biserca parohială se celebrează două Sfinte Liturghii în zilele de sărbătoare si duminica. Hramul bisericii este Vizita Sfintei Fecioare Maria, la 31 mai.
Nu există grădinită sau congregatii pentru activităti spiritual educative, dar comunitatea este antrenată, prin câtiva voluntari, la activităti de ordin social caritativ si religios.
Cu ajutorul generos al unei asistente medicale, se distribuie gratuit medicamente de la Caritas Bucuresti, credinciosilor din comunitate. Există în evidenta parohiei 11 copii care se bucură de ajutor din afară, conform proiectului „adoptie de la distantă” cu posibilitatea de extindere si la alte cazuri. O parte dintre credinciosi a plecat în Moldova nemaiavând un loc de muncă stabil în orasul Giurgiu, dar o altă parte de credinciosi îi înlocuiesc prin convertiri.
Studiind alte documente, de pildă „Monografia oraşului Giurgiu” – scrisă de institutorul Ion Boldescu, la anul 1912, aflăm că lucrurile nu stau întocmai, dimpotrivă.
Iată ce menţionează acesta: „Colonia germană, precum şi cea ungară, devenind din ce în ce mai numeroase, au fost nevoite să ceară Episcopatului Catolic din Bucureşti, ca să le înfiinţeze o biserică pentru cultul lor în Giurgiu. Prin iniţiativa celor mai de seamă catolici din Giurgiu, s-a înfiinţat în anul 1885, biserica catolică din acest oraş. Biserica e mică, dar bine întreţinută: are un singur preot şi personalul trebuincios serviciului bisericesc. Enoriaşii acestei sfinte biserici se compun din 110 familii creştine catolice, din care: 46 germane, 50 ungare, 6 italiene şi 4 franceze.
